Sfânta Marina - Părintele Arhimandrit Elpidie Vaianakis

       Sfânta Marina, era o fetiță care Îl iubea pe Hristos cu toată puterea inimii sale. S-a născut în 270 d.Hr. în Antiohia, un oraș mare din Asia Mică.
       A rămas orfană de mică, deoarece mama ei a murit la câteva zile după naștere. Tatăl ei, Edesie, a încredințat-o unei femei bune și virtuoase, pentru a o alăpta și a o crește.  Această femeie Îl iubea foarte mult pe Hristos și pe toti oamenii, devenid astfel cel mai bun exemplu pentru mica Marina.
      Crescând pe lângă această mamă sfântă, Marina a devenit o fată foarte plăcută, smerită și bună, un adevărat înger pământesc.

      Marinei îi plăcea foarte mult să stea lângă mama adoptivă și să asculte frumoasele întâmplări din viața lui Hristos, dar și minunata învățătură a iubirii.
      Voia să trăiască la fel cum a trăit iubitul ei Iisus pe pământ, cu dragoste, milă și bunătate.
      Îi ajuta pe toți oamenii cu multă dragoste și bunătate, de aceea toți o iubeau ca pe propriul lor copil.
      Astfel, Marina și cu mama ei lucrau în taină credința și dragostea pentru Hristos. Mulți dintre oameni încă nu-L cunoșteau pe Adevăratul Dumnezeu, de aceea se închinau soarelui, lunii și altor lucruri materiale, precum și unor zei falși, care învățau răul și viclenia.
Pentru că se închinau idolilor, erau numiți idolatri. Păgânii Îl urau pe Hristos și luptau împotriva creștinilor.
      Tatăl Marinei era și el închinător la idoli și preot păgân. În fiecare zi se ruga în fața statuilor falsilor zei.
 

Mărturisirea credinței și dragostei în Hristos

 
       Anii au trecut repede și Marina a ajuns la vârsta de 15 ani. Era foarte frumoasă.
      Era un obicei pe atunci ca tinerii care împlineau cincisprezece ani să-și sărbătorească ziua de naștere cu dansuri și serbări.
      Așa că tatăl Marinei a hotărât să sărbătorească ziua de naștere a fiicei lui cu ceremonii religioase și sacrificii aduse zeilor mincinoși.
      De aceea a chemat mulți prieteni păgâni pentru a o însoți pe fica sa la templul Afroditei, ca să-i mulțumească zeiței că a făcut-o mare și frumoasă.
      Marina și-a dat seama că a sosit timpul să mărturisească în fața întregii lumi, dar și a tatălui ei, credința și dragostea pe care o avea în inimă pentru Domnul nostru Iisus Hristos și, dacă era necesar, să sufere de dragul Lui cele dintâi chinuri.
     Cu curaj, fără a se intimida deloc, a mărturisit în fața tuturor că este creștină, că Îl iubește pe singurul Dumnezeu adevărat, Care a creat pământul și cerul, și că idolii sunt mincinoși și cuiburi ale demonilor.
Atunci tatăl ei s-a înfuriat atât de tare încât nu și-a mai putut stăpâni mânia și furia. S-a repezit asupra ei ca s-o vatăme. Din fericire, ceilalți au reușit s-o ia de lângă el și s-o o ascundă.
     Marina a petrecut aproape un an  în pace. Cu  credință și mai puternică, și-a petrecut zilele în rugăciune și fapte bune. Fără teamă a vorbit peste tot despre Mirele ei Iisus și minunata Sa învățătură creștină. De aceea mulți păgâni se lepădau de credinta păgânească și deveneau creștini.
 

Martiriul

      O întâmplare neașteptată s-a făcut pricină și prilej ca Marina să-și mărturisească din nou credința creștină și astfel să pună început marelui ei martiriu.
      Într-o zi, în timp ce mergea pe stradă, a fost văzută de conducătorul orașului, Olimvrie, care era păgân. Acela a fost atât de uimit de frumusețea ei, încât s-a hotărât s-o ia de soție.
      A fost însă dezamăgit când a aflat de la tatăl ei că Marina era creștină și că i-a respins cererea în căsătorie.
      Din acest motiv a încercat pentru început s-o convingă cu cuvinte blânde și cu multe promisiuni, ca să se lepede de Hristos și să accepte propunerea lui.
      Totuși, când a văzut că Marina nu voia pentru nimic să se lepede de Hristos, a început s-o amenințe și să o sperie cu chinuri grozave și cumplite.
      Vorbele sale au devenit fapte, și soldații au început s-o tortureze.
      Mai întâi i-au agățat părul de un copac și apoi au început să o bată cu vergi, apoi i-au sfâșiat trupul tânăr cu clești de fier.
      Corpul ei era plin de răni și sângele curgea fără oprire. Deși durerile Marinei ar fi trebuit să fie groaznice, prezența iubitului ei Iisus, Care îi dădea putere și curaj, a îndepărtat de la ea orice durere fizică!
       Toată lumea se minuna și se mira de puterea pe care i-o dădea Hristos. Atunci Olimvrie, rușinat, a poruncit s-o închidă într-o închisoare întunecată.
 

 Satana este lovit cu un ciocan

       Satana nu putea răbda să vadă o fetiță care să-L iubească atât de mult pe Hristos și să sufere atât de multe chinuri de dragul Lui. Așa că s-a prefăcut într-un balaur înfricosător cu coarne mari și s-a repezit asupra ei pentru a o sfâșia.
       Marina, fără să se teamă deloc, a apucat balaurul de coarne, a luat un ciocan care se găsea acolo, și a început să-l lovească în cap. Cu cât îl lovea mai mult, cu atât se făcea mai mic și mai mic, până când a ajuns cât o picătură și a dispărut, lăsând în urma lui țipete de durere și o duhoare cumplită.
       Marina reușise cu credința și dragostea ei puternică în Hristos să-l învingă pe Satana.
       O lumină puternică s-a răspândit atunci în toată închisoarea și a apărut o Cruce uriașă și strălucitoare. Deasupra Crucii zbura un porumbel alb.
       Toate rănile i s-au vindecat, durerile s-au oprit și Sfânta strălucea de frumusețe.
       Așa au găsit-o soldații dimineața, când au scos-o din închisoare și au adus-o înapoi la judecată. Toată lumea se uita cu mirare la sfânta noastră și la vindecarea ei miraculoasă.
       Astfel mulți au lăsat închinarea la idolii și au devenit creștini.
       Bineînțeles că acest lucru l-a mâniat și mai mult pe necredinciosul Olimvrie, care a poruncit să fie dată la chinuri.

Sfânta străluceste ca soarele

       Au spânzurat-o pe sfântă de un copac și i-au ars trupul cu făclii aprinse. A fost apoi aruncată într-un cazan cu apă fierbinte.
       Deodată, însă, s-a cutremurat pământul și a apărut o cruce mare și strălucitoare deasupra cazanului. Apoi s-a înfățișat un porumbel alb cu o coroană de flori frumoase, pe care a pus-o pe capul Sfintei.
       Toată lumea a văzut-o pe tânăra Marina ridicându-se din cazan, scăldată într-o lumină puternică. 

       Fața ei strălucea mai mult decât soarele și nimeni nu se putea uita la ea.
       Văzând toate aceste lucruri minunate peste cincisprezece mii de păgâni au crezut în Hristos în acea zi și au devenit creștini.
        Cei cincisprezece mii au fost martirizați în acea zi pentru dragostea lui Hristos.
        Olimbrie s-a temut să nu treacă și alții la creștinism, așa că a poruncit ca sfânta să fie decapitată imediat.
        Marina și-a ridicat capul spre cer pentru ultima oară ca să se roage.
Acolo L-a văzut pe iubitul ei Iisus printre mii de îngeri, Care i-a zâmbit. I-a zâmbit și ea dulce, și cu multă dragoste și adorare i-a spus:
     „O, dragul meu Iisus, cât de mult te iubesc! Vin la Tine, împăratul inimii mele ... "
       N-a avut timp să-și termine rugăciunea că un soldat a și ridicat sabia și i-a tăiat capul.
       Sufletul ei a zburat în brațele iubitului ei Iisus, pe Care Îl iubise și-L adorase atât de mult din toată inima!
       Era 17 iulie 286 d.Hr.
       Sfânta Marina avea doar 16 ani. 

      „Sfântă a lui Dumnezeu, ajută-ne să-L iubim pe Hristos așa cum l-ai iubit tu!”

Arhimandrit Elpidie Vaianakis