(Interviul Părintelui Elpidie cu Stefanos Damianidis la postul de radio FOCUS FM din data de 18.04.2022)
Traducere: Mănăstirea Sfântul Apostol Filip - Adamclisi
-Bună dimineața, copilul meu. Bună dimineața la toată lumea. Și vă doresc o Săptămână Mare binecuvântată și un Paște Binecuvântat.
-Amin. Amin!
-De aseară, cu Slujba Mirelui Hristos, a început Săptămâna Mare, a Patimilor Domnului nostru.
-De aceea vrem să vă avem aici în fiecare zi în următoarele zile. Și știu că și dvs ați încercat, astfel încât să putem găsi o modalitate și să vă avem cel puțin 20 de minute în fiecare zi. Ca să ne puneți în duhul acestor sfinte zile și să ne vorbiți despre mesajele Săptămânii Mare, ale Patimilor Domnului nostru Iisus.
-Îl voi lăsa pe Acela să vorbească prin noi și pe toți să ne învețe iubitul nostru Iisus. Nu-i așa?!
-Asta e, exact.
-Îți voi spune o imagine pe care am avut-o (am văzut)... ceva ce se întâmplase cu vreo trei ani în urmă. Mersesem la o biserică, într-un sat foarte îndepărtat, care nu avea preot, ca să fac Slujba Mirelui. În acest sat majoritatea locuitorilor plecaseră în străinătate. Au rămas foarte puține suflete acolo. Ei bine, ascultă Stefane, ce mi s-a întâmplat, lucru pe care nu am putut să-l uit și această Slujbă a Mirelui din acea zi, a rămas întipărită în interiorul meu.
Înainte să înceapă Slujba, (mă dusesem puțin mai devreme și așteptam să vină oamenii). Așa că a venit o mamă tânără, ținându-și micuțul fiul de mână. Amândoi au venit în fața icoanei Mirelui, să I se închine. Mama s-a aplecat cu mare evlavie și a sărutat icoana Mirelui și apoi și-a ridicat fiul să sărute și acela icoana.
-Da.
-Cel mic a sărutat icoana Domnului nostru și apoi cu o simplitate copilărească se întoarce la mama lui și îi spune:
«Ce a făcut măicuță Hristulis și i-au pus coroana de spini? Nu-L doare?! »
«Îl doare, copilul meu», i-a spus ea, «Îl doare foarte mult, pentru că noi, oamenii, i-am pus coroana de spini cu păcatele noastre și cu nerecunoștința noastră».
«De ce măicuță, nu i-o scoatem, ca să nu-L mai doară?», a întrebat cu naivitate copilul inocent.
«Pentru că, copilul meu, noi oamenii nu încetăm să-L rănim cu greșelile și păcatele pe care le facem», a răspuns ea.
«Eu, mamă, nu aș vrea să-I pun niciodată această coroană de spini. Vreau doar să-L iubesc! Îi voi spune că Îl iubesc! Îl voi iubi, așa cum te iubesc pe tine, mamă. Nu va fi fericit?!»
«Da, copilul meu», a răspuns ea. «Dacă Îl iubești, dacă Îl iubești și nu-L întristezi cu păcatele tale, ca noi adulții, va fi foarte fericit», a răspuns măicuța lui. Apoi și-a îmbrățișat îngerul și mai tare în brațe, în timp ce am văzut două lacrimi sidefate, curgând din ochii ei de mamă!
Această întâmplare mi-a marcat inima, pentru că nu auzisem o predică mai puternică, care venea din gura unui copil inocent!
Acest lucru, Stefane, s-a întâmplat atunci, acum vreo trei ani. Dar acum s-a întâmplat altceva, care m-a tulburat și m-a mișcat, dar m-a și speriat. Știi, în acest Paște am văzut cu toții, că se varsă sânge în unele părți ale lumii.
-Da.
-Și în nordul Europei, în nordul Europei. Când mi-ai spus că voi ieși în aceste zile să vorbesc despre Domnul nostru, mă gândeam și Îi ziceam:
«Iisuse al meu, știi cât de mult Te iubesc. Tu ești Dumnezeul meu, dar și Împăratul meu și Omul meu. Știu că ești Omul Dumnezeu. Tu ești Dumnezeu-Omul.
Dă-mi voie în acest Paște, în această Săptămâna Mare, să Te simt ca pe om al meu, pentru că așa te-am cunoscut, aici pe pământ, ca Om.
Măicuța Ta te-a strâns în brațe, cândva ciobănașii, păstorii au venit acolo la Betleem și Te-au îmbrățișat.
Câți oameni și-au dorit să vină la Tine, să Te privească în ochi, să prindă curaj, putere!
Câți oameni îndurerați ai luat de mână, oameni care erau orbi, care erau invalizi și i-ai ridicat!
Cât de mult mi-aș dori și eu astăzi, să văd înfățișarea Ta sfântă și să-Mi vorbești tainic în inima mea»
Cu aceste imagini de rugăciune, m-am dus să mă odihnesc puțin, să dorm puțin.
Dar două imagini m-au șocat și au fost atât de puternice încât nu le-am putut uita și aș vrea acum, aici să vi le spun.
Pe o imagine scria «PACE» și avea deasupra înfățișarea lui Iisus.
Pe cealaltă imagine scria «RĂZBOI» și avea înfățișarea unui bărbat frumos, dar aveam senzația că este Mesia Mincinos.
În prima imagine..., de parcă prima imagine a revenit, și l-am văzut pe Iisus atât de dulce, atât de tandru, atât de afectuos, de parcă ar fi fost Mama, Tata!
Cum este cineva care te adoră, care te iubește?! Și am alergat în brațele Lui ca să-I spun:
«Dulcele meu Iisus, cât de mult mă mișcă, când știu cât de mult ne iubești!»
Cândva știi ce mi-a spus Stefane?! Atunci când, ca tânăr, un copil, îmi plăcea mereu să fac lucruri și să mă bucur de ceea ce făceam, El mă readucea la realitate. Și spunea următoarele, mai ales când eram în Africa și făceam orfelinate, școli și multe alte lucruri acolo și inima mea se bucura. Mi-a spus:
«Copilul meu, să nu te bucuri de ceva, care îți poate aduce egoism.
Să-ți amintești că ești cea mai rea persoană din lume, pentru că vreau să fii pruncul inimii Mele.
Cine este inocent sau smerit, îl ascund în inima Mea. Nu în brațele Mele, a spus El. În inima mea!
Ascund în inima Mea doi oameni, pe cel inocent, se referea la copiii mici și pe cel smerit. Și pentru că ești mare, vreau să fii smerit.
Să simți că ești cea mai rea persoană din lume, astfel încât egoismul tău să nu te poată scoate cu ușurință din inima Mea și să te pierd.
Și când vei face lucruri care vor avea egoism, sau îi vei critica pe alții, sau vei gândi cu mândrie, sau vei crede că ești ceva, toate aceste lucruri rele, nu numai că vei ieși din inima Mea, dar și Eu voi fi silit să te scot din brațele Mele, pentru că Eu, copilul Meu, pe omul egoist nu-l vreau».
Ei bine... în această stare, m-am aplecat în inima Lui și i-am spus:
«Ajută-mă să fiu, fiul Tău smerit și să Te ador cu toată puterea inimii mele. Dar lasă-mă să Te iubesc, nu numai ca pe Dumnezeul meu, pe care-L ador, ci și ca om, căci ești omul meu, omul meu iubit!»
În acel moment, de parcă mintea mea a plecat și... a ajuns undeva acolo, atunci... în momentul în care Dumnezeu l-a făcut pe om. Pe om..., așa cum l-a creat!
Și am simțit cu câtă dragoste a luat Dumnezeu pământul, pentru a face o personalitate uimitoare, unică! Cu câtă adorație a făcut-o! Cu câtă dragoste!
Cum este soția ta când vine și iți spune:
«Știi, Stefane al meu, am un copil în pântece!» Ce bucurie avea!
-Așa este!
-Ce bucurie ai avut! Am simțit aceeași bucurie a lui Dumnezeu, atunci când a făcut creația Sa. Și am simțit că făcea acest trup, un trup minunat, un trup uimitor cu atâta înțelepciune, pe care nu o avea nici o altă creație din toată lumea.
După aceea a apărut o altă imagine. Cum stătea Dumnezeu mândru în fața creației Sale, omul, să-l privească atât de tandru, atât de dulce..., să-și deschidă gura și să scoată din El o lumină, un foc, o dorință, ceva atât de frumos, atât de pașnic, atât de dulce, atât de tandru, atât de afectuos, și să-l pună în om.
Și în acel moment ochii omului se deschid și Dumnezeu spune:
«Acesta este Fiul Meu! Scumpul Meu copil!»
Cum facem atunci când le spunem copiilor noștri: «Mândria mea! Dragostea mea! Iubirea mea! Îngerul meu!»
Aceste cuvinte și alte o mie de lucruri dulci, știți așa cum sunt uneori visele, să iasă din gura lui Dumnezeu, în aceea clipa nu ÎL vedeam ca pe un Tată, ci ca pe o Mamă care năștea copilul Său.
Și în acele moment și Iisus spunea:
«Tu și cu mine, fiul Meu, ca ființe umane suntem frați. Dar, ca Dumnezeul al tău, Eu sunt Tatăl tău și tu ești fiul Meu; Există un titlu de rudenie mai mare ca acesta, copilul Meu, decât să Mă numești “Tatăl tău” și să strigi la Mine: “Tatăl meu! Iubirea mea! Părinte al Meu!”, așa cum îi spun toți copiii iubitului lor tată? Și eu să vă numesc “Copilul Meu, fiul meu și fiica mea”, pe fiecare dintre voi?»
-Absolut.
-Am simțit această dulceață! În acel moment simțeam multă bucurie, pentru că, până la urmă, nu suntem o creație a lui Dumnezeu, o creație întâmplătoare, o creație simplă, ceva care a spus Dumnezeu și s-a făcut. A spus să se facă soarele și soarele s-a făcut. A spus să se facă copacii și copacii s-au făcut.
Nu, nu s-a întâmplat așa. Are mai mult un simț al nașterii decât al creației, pentru că în creație este ceea ce faci (creezi), cum ar fi trupul, pe care l-a creat Dumnezeu.
În timp ce, ceea ce a pus în mine nu era făcut (creat). Nu a fost ceva ce El a făcut în acel moment, pentru a-l pune înăuntrul meu, ci a fost chiar Duhul Său.
Sfântul Duh! Că acest Duh Sfânt, de îndată ce a intrat în mine, m-a făcut rudă cu Dumnezeu Tatăl meu! De aceea Hristos a spus:
«Veți spune Tatălui vostru ceresc: „Tatăl nostru”. Așa va începe rugăciunea voastră», adică Tatăl meu.
Există ceva mai puternic decât asta, Stefane, te întreb?!
Deci acel moment în care am simțit bucuria Lui, ceea ce eu înțelegeam o simțea și El, așa că am intrat în brațele Lui, să-L îmbrățișez cu putere.
Cum face un copil?! Ai un copil și știi cum este un copil care te apucă de gât, să te îmbrățișeze și să-ți spună: «Tată! Dragul meu tată!»
-Mare fericire!
-Un asemenea sentiment am simțit, în momentul în care L-am îmbrățișat. Lumina care era în El s-a răspândit peste mine și s-a răspândit în jurul meu.
Și spunea în acel moment: «Astfel transmit lumina, pacea și bucuria Mea». În acel moment simțeam lucruri minunate. Pace! Pace!
Dacă aș putea spune ce este Dumnezeu, nu aș spune că Dumnezeu este iubire. Aș spune că Dumnezeu este pace! Pace! O pace uimitoare, care avea dragoste înăuntru, care avea milă, care avea bunătate, care avea generozitate! Și ce nu avea! O lumină!
Și zice: «Acest lucru îl voi face și îl fac deja tuturor copiilor Mei, care Mă vor numi “Tatăl lor” și vor intra în brațele Mele».
Dar apoi, acea imagine s-a terminat. Aș vrea să vă spun multe, dar timpul nu ne permite...
-Și a apărut cealaltă imagine.
-Și a apărut o altă imagine, a fricii. Atunci m-am speriat! Crede-mă, m-am speriat! Am văzut pe cineva prezentându-se ca Mesia și am simțit o putere foarte înspăimântătoare exercitată asupra oamenilor. Și striga:
«Eu o să vă iau mințile! Eu vă voi lua nervii (sistemul nervos)! Eu vă voi spune ce veți vrea și ce veți face! Eu sunt dumnezeul vostru! Eu sunt împăratul vostru!»
Adică am văzut pe cineva, de parcă ar fi lucrat pe noi, ca să schimbe ființa noastră. Să ne schimbe mințile. Să schimbe ADN-ul nostru. Să ne controleze.
«Eu vă voi stăpâni pe toți prin cele trei arme ale mele»
Și se referă la războiul biologic, prin viruși. Se referă la foamete. Acum vorbesc despre evenimente mondiale, pentru că acest război împotriva virușilor va fi global. Nu va fi loc în care să nu-l semene.
A doua armă: foametea. Întregii lumi îi va fi foame.
«Vă urăsc, spune el. Pe voi vă urăsc».
Iar a treia armă: «Acum, a început și marele război».
Dar mi-a dat senzația că acest război, deși a început, încă nu a fost finalizat tot puzzle-ul. Știi ce este un puzzle? Piesele pe care le conectăm pentru a crea ceva complet.
«Pentru că în acest al treilea război mondial, a spus el, pregătesc încet-încet puzzle-ul pentru a distruge toate națiunile».
Și mi-a dat senzația că, chiar dacă a început din Siria, care era partea inferioară, acum merge spre partea superioară, la celălalt capăt al arcului, cu ceea ce se întâmplă acum în Rusia-Ucraina. Va înainta în centrul Europei, nu știu ce se va întâmpla acolo, în centrul Europei, apoi va coborî în jos, în Iran.
Și atunci, când puzzle-ul războiului mondial se va aranja, atunci va începe marele rău. Spunea că atunci vor începe multe lucruri. Dar aceste cuvinte m-au speriat, m-au zguduit: «Începând cu acest Paște, spunea el, eu sunt acum conducătorul și împăratul vostru».
Și nu am mai văzut…, s-a terminat…, această imagine care m-a speriat. Prefer să mă gândesc la prima imagine, a lui Iisus.
-Eee, bineînțeles.
-A lui Iisus, a lui Dumnezeu, al dulcelui meu Iisus. Ați înteles?!
-Da, exact!
-Am primit un telefon, m-a sunat un tânăr din nordul Greciei. Știam că are câteva probleme și îmi spune:
«Părinte, ce îmi urați?»
«Copilul meu, ce să-ți urez? Îți voi zice un lucru. Să spui: «Iisuse al meu Te iubesc», pentru că aceasta, copilul meu, «Iisuse al meu Te iubesc», este melodia rugăciunilor!
Sunt multe rugăciuni, sunt multe cuvinte care pot fi spuse cuiva iubit. Foarte multe. Dar cel mai frumos cuvânt, care este? Să îmbrățișezi pe cineva și să-i spui: “Te iubesc!”».
-Desigur, bineînțeles.
-Deci cuvântul “Te iubesc” este melodia rugăciunilor și «Iisuse al meu Te iubesc» este melodia tuturor rugăciunilor! De aceea vrea, de acum, din această Săptămâna Mare, să-I spunem cu toții: «Iisuse al meu Te iubesc ».
Așa că, în acel moment când i-am urat acestui tânăr: «Copilul meu, spune: «Iisuse al meu Te iubesc», ce s-a întâmplat?!
Acest copil avea demoni în el. Demonul a luat vocea tânărului și a început să strige:
«Nu! Pe mine mă va iubi! Nu pe acest Hristos mincinos!» Se referea la Iisus. «Acesta este Hristosul mincinos! Eu sunt adevăratul Hristos, care acum vine să conducă întreaga lume!»
Credeți-mă, am trăit o jumătate de oră o conversație telefonică groaznică, cu ceea ce se va întâmpla, pentru că a spus tot ce vrea să facă acum. Și la un moment dat i-am spus:
«Măi, îi spun, cândva tu, Lucifere, erai aproape de Dumnezeu. Îl iubeai, Îi slujeai și erai plin de lumină și de toată bunătatea. Acum cum de ai devenit negru și rău, că nimeni nu te va vrea? De ce nu spui un iartă-mă, ca să te întorci în Împărăția lui Dumnezeu?»
Și în acel moment, voi trăi din nou ceva uluitor. A început... cum este un om care ai zice că, sufletul lui va ieși și urla pur și simplu..., a început să răcnească și spunea:
«Eu iartă-mă?! Niciodată! Niciunul dintr-ai mei nu va spune vreodată iartă-mă. Ai mei, spunea el, se vor remarca prin faptul că niciunul nu va cere iertare acestui fals Dumnezeu al vostru». Se referea la Iisus.
Așa că aș vreau să vă spun, pentru aceasta Săptămână Mare care acum începe:
Cel mai frumos lucru este primul [pe care vi l-am spus]:
Fie să-i spui
«Iisuse al meu Te iubesc».
și să vă lasați în brațele Lui, fie să-i spui: «Tu, dulcele meu Iisus, vei fi Împăratul meu și eu voi fi fiul Tău / fiica Ta».
Al doilea lucru: Să ne amintim de ceea ce îl înspăimântă pe satana, cuvântul «iartă-mă». Să-i spunem «iartă-mă», să-i cerem iertare Dumnezeului nostru.
Dar să învațăm, copilul meu, să ne cerem iertare și unul altuia. Adică să spunem că ai greșit, Stefane, cu soția ta. De ce să-ți fie rușine?! Să-i spui: «Iartă-mă draga mea soție. Iartă-mă iubirea mea!»
Soția ta dacă a greșit ceva cu tine, de ce să-i fie rușine? Să-ți spună:
«Stefane al meu, iubirea mea, îmi pare rău pentru asta!»
Copilul i-a făcut ceva tatălui sau tatăl i-a făcut ceva copilului. Dacă punem cuvântul «iartă-mă», în viața noastră, totul se va schimba, copilul meu.
De aceea, și Hristos ce ne spune acum?!
«Dacă vă pocăiți, copiii Mei, și vă cereți iertare, Eu voi schimba chiar și cursul războiului! Pe toate le voi reduce! Dar nu-mi cereți iertare. Vă e frică să-mi spuneți iartă-mă. Vă e frică să-Mi spuneți iartă-mă!»
În această Lune Mare, aș vrea ca primul meu mesaj, Stefane, să fie: «Te iubesc Iisuse al meu și iartă-mă Dumnezeul meu», și [să cer] iertare tuturor.
-Iertare. Vă mulțumesc foarte mult, Părinte. Mâine vom fi din nou împreună în Marțea Mare, pentru mesajul din Marțea Mare. Doamne Ajută! Binecuvântările dvs!
-Dumnezeu să
vă binecuvânteze, copilul meu.
Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre:
Rumble:
https://rumble.com/user/ManastireaSfantuluiApostolFilipAdamclisi
YouTube:
https://youtube.com/channel/UCGAmk-lJklHuz8GkRid_UGQ
Facebook:
https://www.facebook.com/SfApFilipAdamclisi/
Blogger:
https://manastireasfantulapostolfilip.blogspot.com/?m=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu