Bine este cuvântat Cel ce vine
întru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Aliluia.
Bine este cuvântat Cel ce vine
întru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Aliluia.
Bine este cuvântat Cel ce vine
întru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Aliluia.
-Spune-le,
că aici sunt cele mai dulci surori ale mele.
-În toți
anii pe care i-am trăit, [am înțeles că] cea mai mare valoare este mama. Apoi am înțeles că Dumnezeu este Mamă. Îl numim Tată, dar el este Mamă. Când
am plecat la misiune (ierapostolie) în Africa și construiam orfelinate acolo,
prima dată m-a trimis ca învățător, să învăț. Apoi m-a trimis ca tată, să
iubesc copiii, și a treia oară mi-a zis:
«Acum vei
fi mamă».
Și mi-am
spus:
«Cum pot
eu, bărbat, să fiu mamă?»
«Spune, Eu
Dumnezeu sunt Mama tuturor. Și dacă vrei să fii fiul Meu, trebuie să devii o
mamă pentru copiii Mei».
De aceea
și acum cu mare evlavie și dragoste, aș vrea ca mama să stea acolo, iar eu să
stau lângă ea.
-Care este
numele ei?
-Salafaila,
ingerul rugaciunii.
-Care este
numele îngerului rugăciunii?
-Salafail.
-Salafail,
este îngerul rugăciunii.
-Mama (stareța) spune: «Au făcut o
greșeală când au făcut-o călugăriță, i-au dat un nume mare, îngerul rugăciunii și eu nu sunt nimic.»
-Nimic nu este greșit. I-au dat
numele ăsta, pentru a-i aminti ce ar trebui să facă pentru fiicele ei. Copiii
nu sunt crescuți prin sfaturi, ci prin rugăciuni. Stareța are un rol important.
Este același rol pe care îl are fiecare mamă pentru copiii ei. O mamă trebuie
să spună un lucru copiilor ei:
«Că eu,
copilul meu, te-am născut, ți-am dat trupul, care iarăși este al lui Dumnezeu,
dar numai Dumnezeu ți-a dat sufletul tău. Și dacă mie îmi spui
mamă, care ți-am dat doar trupul, cum să-l numești pe Dumnezeu, care ți-a dat
sufletul, care este cel mai prețios lucru? »
De aceea fiecare mamă, orice
stareță, fiecare părinte duhovnicesc, trebuie să le spună copiilor săi că adevăratul
tău Tată și Mamă este doar Dumnezeul nostru iubit. Noi suntem pur și simplu bone dumnezeiești.
Nu-i asa? Cu alte
cuvinte, stareța, părintele duhovnic, trebuie să-și facă copilul să se roage cu
mare credință și dragoste lui Dumnezeu și să-l facă să simtă că este Tatăl și
Mama lui. Ce
ziceți? Sunteți de acord?
-Da.
Uitați, cea mai
frumoasă relație pe care o poate avea o persoană este doar una. Cea mai
frumosă, cea mai dulce, cea mai tandră, cea mai afectuosă este doar una! Este relația
pe care o are un copil mic cu mama lui, pentru că doar inima unei mame seamănă
cu inima lui Dumnezeu. Pentru că mama:
• nu se
grăbește să judece.
• Nu se
grăbește să vorbească.
• Nu se grăbește
să se enerveze, cum să zic, să-și întristeze copilul.
• Așteaptă
și se roagă.
Aceasta
este măreția
duhului matern.
-Mama (stareța) spune:
«Îi place
să iubească. Și în această poziție spune că poate am făcut și fac niște
greșeli. Dar încerc, mă rog lui Dumnezeu. »
-Chiar și când o mamă
sau un tată greșesc... Și când spun tată, nu mă refer la tată... Să explic.
Tatăl are un rol, încearcă să-și protejeze copiii și este mare lucru ca, copiii și
soția lui să se simtă în siguranță, protejați. Dar frumusețea vieții constă în
tandrețea, în afecțiunea, pe care o are doar inima unei mame.
De aceea
noi, cei care suntem tați, nu trebuie să gândim ca niște părinți, doar să
protejăm și să spunem: «Nu faceți asta» sau «faceți
asta». Adică nu
vrea să poruncim, ci cu dragoste de mamă să vorbim ca părinți. Aceasta este
marea problemă și marea greșeală pe care o facem adesea ca părinți duhovnicești.
• Încercăm
să învățăm!
• Să
comandăm!
• Să ne arătăm că suntem
pe tron și toți ceilalți trebuie să facă ceea ce li se spune.
În timp ce
Hristos S-a coborât de pe tron, pentru a deveni mamă pentru copiii Săi, pentru
noi. Asta este. De aceea și noi trebuie să-L imităm pe Hristos în inima Sa de
mamă, în iubirea Sa de mamă. Ce zici mamă (stareță)?
-Amin.
-Așa, așa! Nu
există lucru mai frumos, v-am spus, decât să fii aproape de o mamă dulce!
Ține-o de mână și simte-te încrezător. Ține-o de mână și las-o să-ți transmită
dragostea ei maternă. De aceea mamele țin mereu bebelușii la inimă, în
brațe.
Îmbrățișarea
aici este cea mai sfântă parte a mamei! Vezi copilul când alăptează, mănâncă la
sân. Este sala
de mese a copilului! Dar pruncul și doarme pe pieptul ei, se odihnește. Este
dormitorul copilului! Dar îl ține și se joacă cu el. Vorbește și se joacă cu
el. Este... cum să spun? Grădina copilului. Locul de joaca al copilului! Dar de
ce este aici? Pentru că inima este ascunsă în spatele pieptului. Ați înțeles?
De aceea,
chiar și atunci când vorbim cu Hristos, El vrea să vorbim cu El ca niște copii.
Noi ca și călugări, pentru că și eu sunt călugăr, am învățat să spun multe
rugăciuni. Ei bine, să nu mă înțelegeți greșit dacă vă spun, din neliniștea mea
de a-L cunoaște pe Dumnezeu, țineam un metanier și în jur de trei-patru ore mă
rugam cu metanierul: «Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă». Am ajuns
la cinci ore pe zi. O dată îmi amintesc că am ajuns aproape de 6 ore, dar mi-a
obosit creierul. Am crezut că în felul acesta voi deveni unul cu Dumnezeu. Dar
atunci, când am plecat în ierapostolie, ce să spun tuturor oamenilor, tuturor
copiilor? Să stai trei, patru, cinci, șase ore și să te rogi? Si eu spun:
«Doamne,
spune-mi ceva mult mai simplu să le zic».
Și am
așteptat să-mi spună. Aveam agonie!
Așa că într-o zi în care slujeam, era momentul în care Îl ținem pe Hristos în mâini și apoi în mintea mea, ca să spun așa, a spus:
«Fiul meu,
nu ți-am cerut nimic altceva. Numai să Mă ții dulce și tandru, cu afecțiune și
dragoste, precum M-a ținut Mama Mea în brațe și să-Mi spui cel mai
dulce cuvânt din lume: «Te iubesc». Nu vreau nimic
altceva.»
De atunci
am fost șocat și am spus:
«Atât de
puțin îmi cere? Cere atât de puțin?»
Și de
atunci... nu vreau să mă înțelegeți greșit despre ceea ce o să vă spun acum.
Până atunci țineam metanierul și spuneam: «Doamne, Iisuse Hristoase,
miluiește-mă», continuu, continuu, multe ceasuri. După aceea m-am rugat și cu
metanierul, dar I-am spus doar un cuvânt: «Iisuse al meu, Te
iubesc! Iisuse al meu, te iubesc! Iisuse al meu, te iubesc!» și asta
i-am învățat și pe alții. A fost cel mai simplu pe care toată lumea poate să-l
învețe. Și credeți-mă, mulți oameni au început să-L iubească pe Iisus ca pe cineva
al lor.
Odată am
fost la o mănăstire de maici și o călugăriță s-a apropiat de mine și mi-a spus:
«Părinte,
cum pot să-L iubesc pe Iisus?»
Și i-am
spus ce am făcut.
În fiecare
dimineață când mă trezeam, mergeam în fața icoanei lui Hristos și Îi spuneam: «Te iubesc,
Inima Mea!». Da, «Te iubesc
Inima Mea! Binecuvântează-mă toată ziua, ca să pot trăi așa cum vrei Tu.»
Și când
făceam vreo greșeală, mă întorceam la icoană și Îi spuneam:
«Inima mea,
iartă-mă, am făcut o greșeală și te-am întristat. Iartă-mă».
Uneori mă
uitam în ochii Lui pentru a urmări, oare cum aș vedea ochii Lui?
Dar erau
atât de dulci, încât nu mi-a mai fost frică! Și dacă greșeam, mergeam cu curaj
și Îi spuneam: «Te iubesc, Inima mea! »
Ceea ce
m-a impresionat a fost, când uneori din prostia mea am făcut o mare greșeală și
L-am amărât, i-am văzut ochii mai dulci, dar și în lacrimi nostalgic! Tânjea
când îmi voi cere iertare ca să mă părăsească influența răului! Acolo am
înțeles că măreția iubirii, parfumul iubirii, melodia iubirii,
înseamnă a cere iertare.
De aceea
în «Tatăl
nostru” spunem: «Iartă-ne nouă greșelile noastre», «cum și noi
iertăm greșiților noștri». În momentul în care iertăm, se răspândește o
melodie, o aromă, ceva îmbătător, pentru o cerere de iertare!
De aceea
acum le-aș spune surorilor mele, să nu le fie frică să spună «iartă-mă», de multe ori.
-Amin.
M-am
bucurat foarte mult și aș vrea să vă rugați și pentru mine. I-am spus lui
Antonie, când voi muri într-o zi, el va veni, va veghea asupra mormântului meu,
unde se va scrie o singură propoziție: «Iisuse al meu, te iubesc!» Și vreau
ca cei care vor veni într-o zi să aprindă o lumânare pentru smeritul Elpidie,
să-mi promită un singur lucru: Că toată viața vor spune aceste cuvinte: «Iisuse
al meu, Te iubesc! Iisuse al meu, te iubesc! Iisuse al meu, te iubesc!» Și
să nu uitați niciodată să spuneți Tatălui nostru ceresc: «Mulțumesc,
Tatăl nostru ceresc!» Acesta este modul în care EL ne va da Duhul Său Sfânt în inimă.
--------------------------------------------------
-------------------------------------------------- -----
-Sora
întreabă, referitor la Sfânta Împărtăşanie, cât de des să ne împărtășim?
Spune, a
văzut la catolici într-o mănăstire, unde se duceau, nu știu când, mai demult,
că surorile de acolo se împărtășesc în fiecare zi și unele se împărtășesc de
două ori pe zi.
-În primii
ani, creștinii, oamenii se împărtășeau de patru până la cinci ori pe săptămână.
Avem astfel de mărturii.
Gândiți-vă
diferit referitor la Sfânta Împărtășanie:
Pe copilul
vostru când îl îmbrățișați?
Când vine
copilul să te îmbrățișeze?
Sfânta
Împărtășanie, copilul meu, este cel mai grozav act pe care Dumnezeu l-a lăsat
să se întâmple aici pe pământ!
Spune-i
să-mi aducă puțin ulei și puțin vin. Puțin și veți înțelege de ce. Și veți
înțelege.
-Numai
ulei și vin.
-Da, și veți
înțelege. Voi singuri veți decide ce să faceți.
Uite, când
iubești mult pe cineva, vrei să te gândești la el tot timpul. Luați o mamă [ca
exemplu] care are copilul aproape de ea. De câte ori îl îmbrățișează?
Dar cum îl îmbrățișează, doar așa simplu? Din moment ce mama este îndrăgostită
de copilul ei! Bebelușul își pune brațul în jurul gâtului ei și spune: «Mami,
mami! Mămică!» și ea îl îmbrățișază și îl sărută!
Sfânta Împărtășanie este cel mai mare act de închinare și iubire!
-Adica din
ambele părți si de la noi si de la Dumnezeu.
-Dumnezeu vrea mereu să ne aibă în
brațele Sale, mai precis în inima Lui. Dacă vrei să te țină doar de mână acum,
așa să fie. Dar dacă vrei ca El să te aibă în inima Lui, trebuie să cauți când
vei intra în inima Lui.
Numai dragostea lui Dumnezeu este
cea care poate determina Sfânta Împărtăşanie. Nu există nicio lege care să ne spună că te
poți împărtăși o dată sau de zece ori. Desigur, pentru noi, ortodocșii, se face
în mod normal o singură Liturghie pe zi. Catolicii pot săvârși până la
patruzeci de Liturghii pe zi. Nu vorbim despre acel lucru. Acum vorbim despre
noi. Dar cred că măcar călugărițele, dacă se țin Liturghii mai regulate, ar
trebui să se împărtășească. Dar depinde de Gerontissa (de Stareță), de
greșelile pe care le fac. Adică cât de pregătite în dragostea lor pentru
Dumnezeu vin. Nu din obișnuință: «Știi, eu azi m-am împărtășit. Și m-am împărtășit din nou». Nu așa.
-Părinte, care este pregătirea,
pentru că mulți cred că...
-Bravo. Mai pune puțin ulei, copilul
meu. Mai pune puțin.
-Eu i-am spus puțin.
-Adu aici. Deci bine, gata. Ei bine
vedeți. Turnați-mi niște apă aici. Ei bine, acesta este ulei. Acesta este ulei
și adaug apă. Vedeți cum s-au diferențiat! Mai jos este apa și aici uleiul.
Nu-i asa?
Uitați-vă acum la altceva. Acesta
este vin, adaug apă. Unde este apa?
Și acum Hristos ne întreabă pe toți:
«Cum vrei să fiți uniți cu Mine? Așa,
precum apa cu uleiul sau precum apa cu vinul?»
Spuneți. Hristos vrea ca noi să fim unul (un întreg). De aceea spune:
«Rămâneți în mine și eu în voi.
Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi.» Așa.
Doar dragostea face asta. Aici sunt precum niște soți. Majoritatea cuplurilor
sunt căsătorite. Femeia are treaba ei, iar bărbatul a lui. Așa vă place să fiți
cu Hristos, despărțiți? Spuneți că suntem (sunteți) în mănăstire, spuneți că eu
cred în Hristos, dar nu L-ați lăsat să devină unul [cu voi]. Ați inteles? Vă veți
aminti de astea?
-Da.
-Așa.
Acum care este pregătirea. Sunt două
pregătiri. Unul se referă la suflet, iar celălalt se referă la trup. Ce
necesită organismul? Necesită ca organismul să fie curat. Spune-mi copilul meu,
când te duci să o întâlnești pe mireasă,
mergi în hainele tale de lucru, murdar cu mizerii și toate astea...? Nu
faci o baie mai întâi? Nu vei îmbrăca haine frumoase? Mireasa nu te va dori. Ce
bărbat murdar este acesta?
Așadar, este bine ca omul să
postească, să-și amintească ce s-a întâmplat în Rai, când din lăcomia de a
mânca din fruct, a ieșit din Rai. Nu-i asa?
Prin urmare, ce post ar trebui să ținem?
Ce spune Biserica noastră? Miercuri, vineri, nu-I așa? Alte mănăstiri îi postesc
și luni pe Arhangheli. Aceasta este ordinea determinată de Stareț și Stareță.
Este ceva ce veți discuta împreună cu Starețul și Stareța.
Sunt mulți oameni care nu au grijă
de suflet, dar postesc mult. «Sunt pregătit, spune el. Sunt gata
să mă împărtășesc!» Și ei îmi spun:
«Părinte, [persoana aceasta] s-a împărțit și a mâncat». Spune că a mâncat ulei, nu știu ce
a căutat acolo.
Întrebarea mea este alta:
Este Dumnezeul pe care îl iubim un
Dumnezeu al pântecelui sau al inimii?
Spuneți-mi ce este, ca să vă pot
răspunde.
Evreii au avut aceeași problemă,
pentru că Ucenicii lui Hristos nu prea posteau. De aceea s-au dus atunci și
I-au zis:
«Dar Doamne, spuneau ei, ucenicii lui Ioan Înaintemergătorul postesc, noi
postim, voi de ce [nu postiți]?” Știți ce le-a spus Hristos.
Prin urmare, problema nu este ce
mâncăm și ce nu mâncăm. Avem copii mici de multe ori când sunt bebeluși și mama
îi alăptează și vine după cu copilul să se împărtășească. Noi de ce îi împărtășim?
Înțelegeți?
Îl iubim pe Dumnezeul inimii! Nu pe
Dumnezeul pântecului.
Hristos este Dumnezeul inimii!
Bun venit celor ce vizionați canalul Mănăstirii Sfântului Apostol Filip !
Prin postările pe care le face mănăstirea noastră, nădăjduim să vă bucurăm şi să vă înâlțăm sufletele, aducând faptele şi cuvintele părinților duhovniceşti în fața ochilor voştri şi în inimile voastre.
Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre:
Rumble:
https://rumble.com/user/ManastireaSfantuluiApostolFilipAdamclisi
YouTube:
https://youtube.com/channel/UCGAmk-lJklHuz8GkRid_UGQ
Facebook:
https://www.facebook.com/SfApFilipAdamclisi/
Blogger:
https://manastireasfantulapostolfilip.blogspot.com/?m=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu