Ție, dragul meu Ștefane, prietenilor noștri ascultători ai postului de radio Focus Fm,
dar și întregii lumi, vă doresc La mulți ani și sărbători binecuvântate.
-Este un eveniment că Nașterea lui Hristos este
sărbătoarea preferată a tuturor. Este o sărbătoare a bucuriei și a fericirii.
Nașterea unui copil a fost întotdeauna un eveniment
plin de bucurie care a adus tuturor, tineri și bătrâni, părinți și copii, o
mare bucurie și fericire.
Niciodată însă, în istoria omenirii nu s-a mai întâmplat ca nașterea unui copil mic să aducă atâta bucurie și emoție universală pe întreg pământul ca nașterea micului Iisus într-o peșteră sărăcăcioasă din Betleemul Iudeii. Întreaga planetă în această perioadă răsună de urările fericite ale tuturor “Hristos S-a născut! “, "Crăciun fericit"!
Este o sărbătoare care ar putea fi descrisă doar ca un minune a minunilor și desigur ca o dublă minune.
Prima minune
Prima minune este că cel care s-a născut nu este un simplu om. El este iubitul Fiu al lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl Său și cu Duhul Sfânt au creat toată această lume minunată pe care o vedem. El este Însuși Dumnezeu, dar a venit pe pământ pentru a Se naște ca Om dintr-o fetiță curată, Maria, într-o peșteră săracă din Betleem, ca să ne elibereze pe toți din robia păcatului și să ne ia cu El în Împărăția cerească a lui Dumnezeu Tatăl nostru.
Prin învățătura Sa minunată, dar și prin însăși viața Sa, El ne-a arătat cea mai minunată cale a iubirii, a bunătății și a buneicuviințe pe care trebuie să le urmăm dacă vrem să avem bucurie, pace și fericire în inimile noastre.
El a venit simplu și smerit pe pământ pentru a
face din smerenie virtutea supremă, deoarece nici o virtute nu
poate fi statornică și plăcută lui Dumnezeu, dacă nu este mai întâi construită
pe temeliile puternice și de nezdruncinat ale smereniei.
Este cunoscut tuturor egoismul și aroganța lui Lucifer, care l-au alungat din împărăția cerească a Raiului și l-au transformat dintr-un Arhanghel într-un demon înfricoșător!
Câți îngeri din cer nu s-au lăsat atunci duși în
derivă și l-au urmat și au devenit din îngeri demoni! Dar și câți oameni de pe
pământ care au alunecat pe lucifericele cărări ale trufașei încrederi de sine
nu au devenit prizonieri ai influenței
sale satanice și nu și-au pierdut sufletul pentru totdeauna!
Din aceste legături ale răutății și a păcatului a venit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu ca să ne elibereze pe toți.
El a venit pe pământ ca să Se nască ca om desăvârșit
și să trăiască printre noi.
Nașterea Sa simplă și smerită și ieslea de paie a dobitoacelor, folosită pentru pătuțul Lui, a fost pur și simplu prima Sa învățătură divină practică.
El a vrut să ne spună, încă din fașă, că pacea și
fericirea din inimile noastre nu au nimic de-a face cu egoismul și fantezia, ci
doar cu atitudinea noastră simplă, smerită și liniștită.
Toate durerile, supărările, conflictele dintre oameni, în familii,dar și
între țări întregi întotdeauna sunt
legate de mândrie și egoism.
Astfel, El a făcut din iubirea adevărată și altruistă centrul întregii Sale învățături minunate și le-a cerut tuturor celor care vor crede în El și Îl vor urma ca și copii și ucenici ai Săi să se iubească unii pe alții și chiar și pe dușmanii lor.
Iubirea să fie pentru toți ucenicii Săi începutul și
sfârșitul fiecărui gând, al fiecărei decizii și al fiecărei acțiuni. Adică, să
fie așa cum ne-a transmis-o El:
Întâi: Adevărată, sinceră, desăvârșită și altruistă, ca aurul, ca ceea ce i-a dat primul Mag.
Al doilea: Viețile lor să fie o melodie a dragostei, a
bunătății, a milostivirii și a buneicuviințe, care Îl va face pe Dumnezeu să Se
bucure împreună cu copiii Săi. Adică, însăși viața lor, cu
faptele ei bune, să fie o rugăciune ca o tămâie, care se va ridica ca o
mireasmă de iubire și de încredere în El din cădelnița de aur a inimilor lor. O
tămâie, ca aceea pe care i-a adus-o al
doilea Mag.
În al treilea rând: Dragostea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni să nu fie cuvinte seci, fără esență, ci puternică și, mai presus de toate, jertfitoare, așa cum a fost a Lui. O iubire falsă nu este altceva decât o iluzie ipocrită, care mai devreme sau mai târziu va fi dezvăluită cu consecințe dezastruoase.
Dar dragostea
adevărată este adesea o desfășurare de sacrificii voluntare, așa precum a fost jertfa
Sa pe cruce până la moarte.
Aceasta ne amintește de prețiosul mir pe care i L-a adus al treilea Mag, deoarece cu smirnă și aloe au uns mai întâi trupul său torturat la răstignire, înainte de a-L îngropa.
Trei daruri ale magilor, trei învățături și trei trepte necesare pentru a urca pe scara sfințeniei, care este IUBIREA, așa cum a fost predată și predicată deja, încă din iesle, de dulcele nostru Dumnezeu Iisus.
A doua minune
Nașterea smerită a Fiului lui Dumnezeu ca prunc este
prima mare minune pe care ar fi putut să o vadă și să o trăiască un om.
Dar există o a doua mare minune, la fel de minunată și uimitoare.
Fiul lui Dumnezeu, ca prunc, este ținut în brațele unui om, în brațele Maicii Sale și ale tatălui Său adoptiv, Iosif, dar și în brațele tuturor acelor păstori care au mers să-L vadă în peșteră la îndemnul îngerilor.
El, care, ca Tată Ceresc, și-a deschis brațele divine pentru a ne închide cu afecțiune și iubire maternă în inima Sa, acum devine Om și ne cere ca un prunc să-L ținem noi acum în brațele noastre!
Să-L îmbrățișăm cu duioșie, așa cum face orice mamă cu copilul său, și să-i spunem toate acele cuvinte dulci pe care numai o mamă știe să i le spună copilului său, din tezaurul inepuizabil al iubirii sale materne!
Dacă prima este o mare minune, îndrăznesc să spun, că și cea de-a doua este la fel de mare, deoarece îmbrățișarea umană caldă și iubitoare devine ieslea cea mai dulce pentru micul nou- născut din Betleem!
Nu cred că există o dorință mai frumoasă pe pământ și
în cer decât aceea de a dori cineva să-L țină în brațe cu infinită iubire părintească și maternă pe însuși Creatorul său ca pe un prunc al
inimii lui, și acest copilaș să devină inima inimii lui!
Dacă păstorii și ciobănașii care au mers să-L vadă în iesle au îndrăznit să o facă, de ce nu am putea să o facem și noi?
Cei care
îndrăznesc vor simți toate acele sentimente unice care le vor schimba complet viața.
Ei îl vor simți ca pe cineva drag de-al lor, unicul Împărat al inimilor lor, la
fel cum orice copil este pentru mama lui.
Iisus a spus odată: "oricine ascultă de Tatăl Meu și face voia Sa cea sfântă, va fi pentru Mine și mamă și frate"!
Hristos nu minte niciodată, așa că cuvintele Sale acestea să devină dorința inimilor noastre, pentru ca minunea Nașterii lui Hristos să devină minunea noastră personală!
Adică, să-L luăm și noi în brațe și să-L adorăm ca pe
propriul nostru Prunc, ca pe cineva drag nouă, așa cum a fost pentru Mama Sa,
dulcea noastră Fecioara Maria și pentru tatăl Său adoptiv pământesc, Iosif.
Mamele care mă ascultă pot simți și înțelege ceea ce spun.
Credința este cea care va înfăptui această minune, iar
încrederea în cuvintele pe care Hristos Însuși le-a rostit cândva ucenicilor
Săi este însăși confirmarea faptului că acest lucru nu este imposibil, ci
perfect posibil.
Aceasta este cea pe care aș putea-o descrie ca pe o mare minune a minunilor și aș vrea să
o putem trăi cu toții în fiecare minut și în fiecare moment al vieții noastre,
astfel încât să devenim una cu Iisus al nostru, ca apa cu vinul.
Acest lucru se întâmplă de fiecare dată când ne împărtășim cu multă dragoste și iubire divină cu Trupul și Sângele lui Hristos, în Sfânta Împărtășanie!
Dacă putem să-L luăm în inima noastră, de ce nu am putea,
ca păstorii și ciobanii, să-L ținem și noi în îmbrățișarea noastră cu iubire
paternă și maternă, pentru că nu este numai Dumnezeu, ci este și Omul nostru, la
fel ca noi!
Să-L îmbrățișăm cu cele mai puternice sentimente de iubire și adorație pe care o mamă și un tată le pot avea și să fie pentru noi Dumnezeul nostru, dar și micul Prunc din Betleem, micuțul Iisus, Împăratul nostru, lumina și bucuria noastră, viața vieții noastre și inima inimii noastre!
Deci, înțelegeți de ce Nașterea Domnului este cu
adevărat cea mai frumoasă sărbătoare? Pentru că este singura sărbătoare care ne
amintește că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om ca și noi, ca să-L putem vedea, să-L
privim în ochișorii Lui dulci copilărești, să-L ținem cu duioșie, cu multă
afecțiune și iubire în brațele noastre și să-L sărutăm ca pe propriul nostru
Prunc și Împărat!
Noi toți putem merge împreună cu păstorii și ciobănașii
în peștera din Betleem, ca să-L vedem ca Prunc, care a venit pe pământ ca să ne umple inimile de pace și bucurie și să-L iubim ca pe al nostru Prunc și Împărat.
Cu toții putem începe cu El o viață nouă plină de iubire, simplitate și inocență, stând departe de orice ar putea răni pe acest Prunc al inimilor noastre!
Iubirea noastră părintească și maternă față de Fiul
lui Dumnezeu nu este altceva decât o mică întoarcere a iubirii și recunoștinței
față de Dumnezeul nostru Creator, care ne ocrotește ca Tată și ne adoră ca
Mamă.
Ca Dumnezeu, El ne închide cu iubire și afecțiune în îmbrățișarea Sa divină, iar noi, ca oameni simpli și smeriți, ținem în brațele noastre ca pe un fiu al nostru și Împărat pe Fiul Său și Dumnezeul nostru.
O taină mare și greu de interpretat, care îi face
chiar și pe îngerii înșiși să se mire și să se minuneze de iubirea nemărginită
pe care Dumnezeu o are pentru noi oamenii.
Și spun că ne iubește cu "iubire infinită" pentru că, atunci când Iisus a fost rugat de ucenicii Săi să le spună cât de mult ne iubește, El le-a spus: "Așa cum Dumnezeu Tatăl Meu Mă iubește infinit, așa și Eu vă iubesc pe toți cu aceeași iubire infinită"!
Deci, nu merită ca de azi, de la acest praznic, să-L
iubim și noi ca pe propriul nostru Împărat iubit și adorat?
Marea noastră iubire pentru El va fi, de asemenea,
marea noastră putere în acești ultimi ani în care trăim. Aceasta va fi singura putere
care ne va ajuta să rămânem statornici și credincioși lângă El, asemenea dulcei
Sale Maici, când toți, în curând, până și apostolii Săi de azi și conducătorii
bisericești, se vor lepăda de El și vor fugi de lângă El, fie din lașitate, fie
din supunere la presiunile liderilor politici.
Nu uitați niciodată că numai iubirea maternă are puterea de a rămâne statornică și puternică!
Așadar, să-L ținem din acest Crăciun în îmbrățișarea
noastră ca pe cel mai îndrăgit al nostru și să-L lăsăm pe El să ne conducă
pe cărările divine ale iubirii și sfințeniei și să ne facă așa cum este El.
Nevinovați, așa cum este El. Să ne facă milostivi, așa cum este El infinit de milostiv față de fiecare păcătos. Să ne facă mai binevoitori, așa cum a fost El toată viața Sa pământească. Să ne facă nobili, delicați, așa cum vrea El să fim ca ai Lui copii și prințișori.
Tot ce avem să-i spunem este: "Da, Împăratul meu, fă cum vrei Tu. Fă ca voia Ta să devină dorința inimilor noastre, ca să putem trăi așa cum voiești Tu.
Fii Tu Domnul
vieții noastre, al minții și al inimii noastre. Tu să ne îndrumi gândurile și
dorințele numai spre bine și virtute. Tu să vorbești prin gura noastră, astfel
încât limba noastră să răspândească numai miere și nu otravă.
Tu să îndreptezi sentimentele inimilor noastre, ca să
nu alunecăm pe căi greșite.
Fă ca toate faptele noastre să fie după voia Ta cea
sfântă, ca să nu Te amărăsc cu greșelile și păcatele mele."
El poate fi în ochii noștri, ca Om, Pruncul inimilor noastre, pe care îl vom ține cu multă afecțiune și iubire în brațele noastre, dar în realitate El nu va înceta niciodată să fie pentru noi dulcele nostru Dumnezeu Tată ceresc, care ne închide cu nemărginită iubire divină și adorare în Inima Sa preamilostivă!
Cu această sărbătoare a Nașterii lui Hristos doresc ca noi toți să trăim începutul minunii nașterii lui Hristos în noi.
Cheia acestor
minuni este micul Prunc din Betleem.
Toate acestea se pot întâmpla dacă permitem acestui
Prunc Divin să intre în inimile noastre ca
Prunc al nostru și să devină iubirea sufletelor noastre. Numai acest
Prunc ne poate schimba viața.
Va fi singurul copil pe care nu veți dori niciodată să-L întristați. Nu veți vrea să faceți nimic rău care L-ar putea răni. Va fi prima dată când veți vrea să vă osteniți pentru virtute, nu din teama de a merge în iad, ci din iubire, ca nu cumva să rănești dragostea ta dulce, pe Micul Iisus.
Atunci renașterea sufletului va avea loc din iubire și
nu din frică.
Oricine decide să țină acest Prunc în brațe ca parte a
vieții sale își schimbă propria viață. Viața lui se schimbă, deoarece devine
una cu El, la fel cum apa și vinul devin
una atunci când se unesc.
Așadar, lăsați-L pe micul Iisus să vă îmbrățișeze și să strângă mânuțele Lui mici în jurul gâtului vostru, așa cum a făcut cu Sfânta Sa Mamă și cu Sfântul Iosif.
Vă asigur că nu există iubire mai mare decât aceea de
a-L iubi pe Iisus ca pe un prunc în îmbrățișarea voastră și de a vă preda cu
totul în brațele Sale, așa cum o mamă se predă în brațele pruncului său!
Și El știe, cu ochii Săi dulci, cu mângâierile Sale, cu dragostea Sa copilărească nemărginită, cum să te facă să zbori de bucurie și fericire! Să te facă să zbori sus spre cer ca un vultur!
Așadar, sărbătoarea Nașterii lui Hristos să vă aducă
bucurie tuturor și nu uitați ca de acum, de la acest praznic, să-L iubiți pe
micul Iisus ca pe al vostru Prunc, ca pe un iubit Împărat și Dumnezeu al vostru.
La mulți ani tuturor, la mulți și binecuvântați ani. Sărbători fericite!
Bun venit celor ce vizionați canalul Mănăstirii Sfântului Apostol Filip !
Prin postările pe care le face mănăstirea noastră, nădăjduim să vă bucurăm şi să vă înâlțăm sufletele, aducând faptele şi cuvintele părinților duhovniceşti în fața ochilor voştri şi în inimile voastre.
Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre:
Rumble:
https://rumble.com/user/ManastireaSfantuluiApostolFilipAdamclisi
YouTube:
https://youtube.com/channel/UCGAmk-lJklHuz8GkRid_UGQ
Facebook:
https://www.facebook.com/SfApFilipAdamclisi/
Blogger:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu