-Părinte, după părerea dvs care este cea mai mare putere care ne-ar putea ajuta să suportăm aceste mari probleme pe care le înfruntăm în ziua astăzi?
-Copilul meu, este exact aceeași putere care face un copil fericit, care îl face să se simtă siguranță și securitate, care îl face să simtă dragostea, afecțiunea și adorarea.
-Vă referiți la dragostea pe care o primește de la părinții săi?
-Exact, acest lucru! Știți cum face un copil, ce bucurie are un copil, ce fericit este un copil, când simte siguranța și securitatea care provine de la mama lui, de la tatăl său? Când este în brațele mamei sale și îi simte mângâierile, sărutările, siguranța ei?
Dragostea maternă este un lucru grozav! Dragostea paternă este un lucru grozav!
Numai atunci un copil se poate simți fericit! Doar atunci când simte dragostea părinților săi!
-Acest lucru este adevărat!
„Iubirea părintească este
cea
mai mare putere a copilașilor”
-Acum, aș vrea eu să îți pun o întrebare.
Cum te-ai simți dacă ai ști că Dumnezeu te iubește atât de mult, atât de dulce, atât de tandru, atât de afectuos, ca mama ta?
Cum te-ai simți dacă ai ști că Dumnezeu te iubește ca o mămică și tu ești ca un prunc în brațele Lui?
-Aș fi foarte fericită!
-Exact, așa să fi mereu, bucuroasă și fericită! Pentru că, copilul meu, tu și fiecare dintre noi, toți oamenii, suntem copiii lui Dumnezeu! Noi suntem copiii Lui!
Și Dumnezeu ce vrea? Să Îl lăsăm ca pe o Mamă, ca un Tată, să ne îmbrățișeze, să ne ascundă în brațele Sale ca pe niște prunci.
De altfel, copilul meu, acesta este adevăratul nostru Tată! Acesta este adevărata noastră Mama!
Mama care ne-a născut, ce ne-a dat în afară de trup?! Trup, care oricum, într-o zi, după moartea noastră materială, va deveni pământ și va dispărea!
Dar Dumnezeu ne-a dat ceva nemuritor, ceva foarte prețios! Ce anume?! Sufletul nostru! Nu-i așa?!
Așadar, dacă pe mama și pe tata care ne-au dăruit doar trupul, îi strigăm în fiecare zi: mamă, tată, cu atâta dulceață, cu atâta tandrețe, cum ar trebui cu adevărat să strigăm către Dumnezeul nostru iubit care ne-a dăruit cel mai prețios lucru, sufletul nostru nemuritor?
Nu este Acesta adevăratul nostru Tată?
Nu este Acesta adevărata noastră Mama? Tu ce crezi?
-Așa este. Și consider, dragă Părinte, că dacă acest lucru îl credeam și îl trăiam, nu ne-ar fi frică niciodată, indiferent de câte greutăți am avea în viața noastră.
-Acest lucru, copilul meu, este exact ceea ce vrea Dumnezeu.
Să Îi avem încredere, așa cum un prunc are încredere în mama lui.
Așa cum un copilaș, își găsește fericirea lângă mama sa și o lasă pe iubita sa mămică să îl îndrume corect în viața sa, așa și noi, dacă si noi am face la fel cu Dumnezeu, am fi mereu fericiți!
<<Încrederea absolută în Dumnezeu Tatăl nostru
va fi adevărata putere a vieții noastre>>
Odată,
copilul meu, un copilaș călătorea cu un vapor. Tatăl său era căpitanul acestei
nave. Când nava a ajuns undeva în mijlocul oceanului, s-a iscat o furtună mare
și toată lumea se temea că nava se va scufunda și se vor îneca.
Au început să strige, să țipe, să plângă, să ceară ajutor și să se roage pentru a fi mântuiți de acest mare rău care i-a abătut.
Singura persoană liniștită de pe vapor, era acest copilaș. S-a așezat acolo pe punte netulburat și se ruga. Îl ruga pe Dumnezeu să-l ajute atât pe tatăl său, cât și întreaga navă.
Toți pasagerii, îngroziți, plângeau. Unul dintre ei s-a apropiat de copil, pe care l-a văzut că este liniștit și i-a spus:
“Copilul meu, nu ți-e frică? Nu ți-e teamă că nava se va scufunda și ne vom îneca?”
”Nu, a răspuns copilul, nu mi-e frică!”
"Dar de ce?"
„Pentru că pe această navă tatăl meu este căpitan! El este la cârma navei și nu mi-e frică!”
Când am citit această poveste, am spus:
„Doamne, ce lucru frumos este ca fiecare om să-și lase sufletul la Tine, în mâinile Tale, cele înțelepte!
Să fi Tu conducătorul sufletului său!
De aceea, dragul meu copil, și toți cei care ne ascultați, aș vrea de astăzi, cu mare încredere, cu mare credință în Dumnezeu Tatăl nostru, să-L lăsăm să devină adevăratul Conducător al vieții noastre!
Și atunci veți ști că, nici fricile, nici confuzia, nici frământările, nici furtunile care se vor ridica în cursul vieții noastre nu vor fi de mare importantă pentru noi.
Pentru că, Dumnezeu Tatăl nostru ne va ține în brațele Sale și cu înțelepciunea Sa ne va conduce corect spre cel mai frumos liman, spre limanul Cerului! Deci, să nu vă fie frică!
Atâta timp cât credeți în Dumnezeu, Tatăl nostru, nu vă temeți!
Atâta timp cât vă lăsați inima în brațele Lui, nu vă temeți!
Atâta timp cât lăsați mâinile Lui să țină cârma sufletului vostru, nu vă temeți!
Deloc, să nu vă fie frică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu