Mănăstirea Sfântul Apostol Filip - Adamclisi: Crăciunul, Minunea Minunilor

-Părintele meu, aș vrea să vă întreb. Știu că sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea dumneavoastră cea mai iubită, aș putea spune că văd, că trăiți această sărbătoare aproape în fiecare zi, în tot anul. Ce înseamnă pentru dumneavoastră Crăciunul ?

-Ca să vă explic ce înseamnă pentru mine Crăciunul și de ce iubesc foarte mult această sărbătoare, trebuie să dezvălui secretele inimii mele...acum ce să fac?! Trebuie să le dezvălui ?!

-Atunci când secretele sunt minunate, cred că ar trebui să le împărtășim...

-Bine atunci, m-ai convins. Îmi place foarte mult Crăciunul ! De ce ?! Pentru că la sărbătoarea Crăciunului, simt că are loc cea mai mare Minune a Minunilor. Nu numai pentru că Fiul lui Dumnezeu se face Om, lucru care este o mare minune, dar există și o a doua minune. Că acest Fiu a lui Dumnezeu, care vine să fie un mic copilaș în brațele Omului, în brațele Mamei Sale, a Maicii Domnului, mă lasă să trăiesc o a doua minune. Care ?! Să Îl iau și eu în brațele mele, să Îl iubesc ca pe fiul meu, ca pe pruncul meu, ca prunc iubit al meu.

Voi femeile cred că mă înțelegeți mai bine. Și tu când l-ai născut pe copilul tău ce simțeai?

-Cred că nu se poate descrie, nu se pot descrie sentimentele, mai ales la primul tău copil, atunci când îl iei în brațe pentru prima oară sunt sentimente pe care nu le poți descrie ușor.

-Dacă tu nu poți descrie sentimentele tale atunci când ai născut primul copil și l-ai luat în brațe, cum pot eu acum să descriu sentimentele mele, când simt că se naște micul meu Împărat, micul meu iubit, îi spun micul meu iubit pentru că îl văd ca pe un mic prunc, care îmi umple inima de bucurie, de lumină, de viață. Tot ce aduce un prunc unei mame, într-o casă, la întreaga familie a adus acest micuț, Pruncul Iisus de la iesle și în inima mea și sper că va aduce și la toate inimile care Îl vor iubi ca pe pruncul lor. Crăciunul este o sărbătoare ciudată. Ciudată într-adevăr. De ce ?! Acolo întâlnesc Minunea Minunilor, marea minune. Nu numai că Fiul lui Dumnezeu se face Om, dar Fiul lui Dumnezeu se face și fiul meu ca om. Pot să Îl îmbrățișez, pot să Îl sărut, pot să Îl mângâi, pot să mă uit în ochii Lui, pot să Îl iau în brațele mele, așa cum l-a luat Maica Domnului, așa cum l-a luat Iosif, așa cum l-au luat ciobănașii. Vă dați seama ce lucru frumos este?! În acel moment când au intrat ciobănașii înăuntru și l-au întâlnit pe acest Prunc zâmbitor, care le dădea atâta bucurie în inimă, au putut să Îl ia în brațe, să Îl sărute, să Îl îmbrățișeze, să Îl admire. Vă dați seama că această bucurie, să devină și bucuria mea?! Să pot și eu să Îl îmbrățișez și să îl sărut, să Îi spun: "ești Pruncul meu, ești Împăratul meu, ești Iubirea mea !" și să Îl trăiesc [pe Iisus], pe tot parcursul anului ca pe dragostea mea...

Uitați ! Dacă Îl vedem ca pe un dascăl pe Hristos, ai putea să Îl asculți, dar uneori ai putea să fii indiferent. Dacă Îl vezi ca pe un străin, același lucru ai putea gândi. Dar dacă ai știi că acest Fiu al lui Dumnezeu, vrea să devină Fiul tău, Pruncul tău, adică să poți să Îl îmbrățișezi, să Îl săruți, să Îl asculți, cu aceeași dragoste să vrei să Îi urmezi pașii Lui, să Îl iei în brațele tale și să Îl lași să îți transmită din inocența Sa, inocența în inima ta... să devii și tu inocent ca Acela, să devii milostiv ca Acel Prunc, să devii binevoitor ca Acela, să devii respectuos ca Acela și să spui: "Dumnezeul meu, tot Cerul a venit pe Pământ într-o inimă!" Știți ce înseamnă să ții în inima ta, pe Fiul lui Dumnezeu, ca pe fiul tău ?! Pe Fiul Unul-născut, ca pe o comoară scumpă și să Îi spui aceleași cuvinte, pe care i le zicea dulcea lui Maică. Ce îi spunea Măicuța Lui?! "Pruncul meu, Împăratul meu, Iubirea mea, Bucuria mea, Lumina mea, Viața mea, Sufletul meu" și câte altele putea să îi spună... Toate acestea erau adevărate. Știi ce înseamnă ca și eu să pot să Îi spun toate acestea ?! Să simt că este al meu și că vreau să Îl urmez în viața Sa, în pașii Lui, ale Sfintei Evanghelii.
Să devin și eu așa cum era Acela, plin de dragoste, plin de milostenie, de bucurie. Să pot, nu doar să mă închid în brațele Sale, ca Fiul a lui Dumnezeu, ca mic copil eu mă duc și mă pun în brațele Sale, ca să simt dragostea Sa dumnezeiască și afecțiunea, dar ca Om pentru că este și Fiu al Omului. A spus-o de multe ori El însuși: "Sunt Fiul Omului!" Știi ce înseamnă să pot și eu să Îl îmbrățișez, să Îl iau în brațele mele și să Îi spun: "Împăratul meu, vreau să fac tot ceea ce Tu vrei. Vreau să mă gândesc ceea ce Tu gândești. Vreau să fiu tot ceea ce ești Tu!" Este un lucru mic?! Si să trăiești acest lucru tot anul…

-Părintele meu, eu consider acest lucru ceva foarte mare, într-adevăr foarte mare...

-De aceea am spus că este Minunea Minunilor...

-Aș vrea să ne dați un sfat, pentru că văd că într-adevăr o trăiți [minunea]. Noi cum am putea să facem un nou început, ca să putem să o trăim și noi ?

-Ca să trăiască cineva acest lucru, trebuie să devină mamă a acestui Prunc. Să se apropie în acest Crăciun de iesle și să Îl sărute, să Îl ia în brațele sale, precum ciobănașul și să îi spună: "Împăratul meu, Pruncul meu, Iubitul meu, aș vrea ca de azi încolo să fii Pruncul inimii mele! Să fii Domnul vieții mele!"

Îl numim "Domn". Unii Îl numesc "Domn", dar de ce?! Pentru că este Conducătorul, este Conducător peste toate, Atotputernicul care împreună cu Tatăl Său, a făcut întreagă această Lume. Dar tu nu o să îi spui doar de asta "Domn", ci ca Prunc va stăpâni în inima ta, în sufletul tău. Acesta va fi stăpânul minții tale, Acesta va îndruma dulcile gânduri ale minții tale, Acesta va îndruma dulcile iubiri ale inimii tale, Acesta va îndruma cuvintele tale, să fie înțelepte. Dacă pe Acesta Îl faci Domnul tău, cu acest sens, așa cum este fiecare prunc, pentru fiecare mama. Fiecare prunc ce este?! Stăpânul inimii mamei sale! Aș vrea ca astăzi să vă urez tuturor, să Îl lăsați pe acest Prunc să intre în inima voastră, ca Prunc al vostru. Să-L îmbrățișați ca pe pruncul vostru. Să-L sărutați ca pe pruncul vostru. Să-L umpleți de mângâierile voastre ca pe pruncul vostru. Si lăsați-L pe Acela să intre și să fie Stăpânul sufletului vostru! Va fi singurul Prunc, care vă va schimba viața. Va fi singurul Prunc, pe care nu ați vrea să Îl răniți, pentru că va fi Pruncul vostru, Iubirea voastră. Nu veți vrea să faceți ceva urât, care veți simți că Pruncul vostru va fi rănit. Va fi singura șansă prin care voi vă veți renaște. De ce?! Pentru că oricine ține acest Prunc în brațele sale, i se schimbă viața....I se schimbă viața ! Pentru că Acela devine un întreg cu tine. Doar lăsați-L să vă îmbrățișeze și Acela, să simțiți mânuțele Lui de copil, să vă strângă în jurul gâtului vostru și să spună: "aș vrea ca tu să fii iubitul meu!" Lăsați-L pe acest Prunc să vă îndrume viața, să devină Pruncul inimii voastre.
Îmi pierd cuvintele…Multe aș vrea să vă spun...

-Nu îmi pot închipui părintele meu, apoi, după acestea cum ne vom apropia de Sfânta Împărtășanie? Simți că mergi să devii un întreg cu Pruncul pe care îl adori...

-Știți că majoritatea Sfinților Părinți, ca să nu spun toți Părinții, atunci când aveau o vedenie cu Sfânta împărtășanie, pe Hristos în Sfânta Împărtășanie, Îl vedeau mereu ca Prunc. Am fost foarte impresionat, era Prunc. Pentru că, ca un prunc, vrea să vină în brațele voastre, să devină un întreg cu tine. Să Îl iubești cu toată puterea inimii tale și să Îi spui toate cuvintele dulci, pe care le spune o mama, un tată pruncului său. Și Acesta va realiza a treia minune... Care anume?! Să devină sufletul tău unul cu Acela prin Sfânta Împărtășanie, așa cum este apa cu vinul. Înțelegeți ce înseamnă acest lucru ?!

-Așa cum se unește o mamă atunci când își alăptează pruncul.

-Exact acest lucru ! Voi o să-L alăptați cu dragostea voastră dumnezeiască, cu dragostea inimii voastre, așa cum face o mamă... își alăptează pruncul cu dragostea inimii sale. Și apoi, Acela vă va dărui din plin Harul Duhului Sfânt și o să vă orneze cu ornamentele (virtuțile) Duhului Sfânt. Cu toate virtuțile ! Mi-am pierdut cuvintele... nu știu ce să spun, pentru că poate am cunoscut multă iubire în viață și am auzit de multe iubiri în viață, pe care mi le mărturisesc oamenii, dar nu există mai mare dragoste, ca dragostea pe care i-o porți lui Iisus, ca mic Prunc în brațele tale.

Te lași total în brațele Sale, așa cum se lasă o mamă în brațele pruncului ei. Și Acela știe cu ochișorii Săi dulci, cu dulcile Lui mângâieri, cu dragostea Sa copilărească, să te facă vultur, să te facă să zbori sus la Cer, ca un vultur...

-Foarte frumos! Îmi doresc, cu binecuvântarea dumneavoastră părintele meu, cu toții să reușim acest lucru.

-Îmi doresc acest Crăciun, toți cei ce veți merge la Biserică și toți cei ce vă veți afla în fața unei iesle, să vă apropiați de El, nu numai ca ciobănașii, nu ca magii, care au venit să aducă daruri. Apropiați-vă așa cum s-a apropiat Măicuța Domnului, mama Lui și să Îl îmbrățișați cu dragoste maternă, cu adorare, așa cum Acela ne adoră, într-o formă maternă și ne îmbrățișează pe toți și ne iubește și de aceea a venit să se jertfească. Dacă acest lucru nu se numește dragoste maternă, jertfa Lui, atunci care este ?! Arătați-I și voi dragostea voastră maternă, îmbrățișați-L și făceți-L Împăratul vieții voastre, Iubitul Domnitor al sufletului vostru. Acesta să stăpânească peste tot: mintea, buzele și inima. Acest lucru vă doresc! Crăciun binecuvântat la voi toți!