Despre «îngrădirea spirituală» de la Biserica lui Hristos - Părintele Arhimandrit Elpidie Vaianakis

 

(Traducere: Mănăstirea Sfântul Apostol Filip – Adamclisi)

    Iubite frate, preot al lui Dumnezeu,

    Am citit cu mare atenție tot ceea ce mi-ai scris referitor la deciziile pe care le-ai luat de a te izola de Biserica oficială, din care până acum faci parte.

    Întotdeauna ți-am admirat marea dragoste pentru Hristos, dar și teama de a nu săvârși ceva care să-L nemulțumească pe Domnul.

    Îți înțeleg neliniștea sufletului evlavios de a nu deveni cumva eretic pomenind un Episcop care a acceptat, așa cum spui, hotărârile greșite ale Sinodului din Creta.

    Fratele meu, îți mulțumesc că dragostea și încrederea pe care o ai în mine te îndeamnă să-mi împărtășești durerea și neliniștea sufletului tău.

    Mi-ai cerut să-ți spun părerile despre acest subiect, pentru că simți teama ca nu cumva această decizie pe care vrei s-o iei să nu fie fatală pentru mântuirea sufletului tău.

    M-am rugat de multe ori pentru tine Domnului nostru iubit Iisus, și L-am implorat să mă lumineze în ceea ce-ți voi spune, așa că, chiar dacă o fac puțin mai târziu, îți transmit câteva gânduri care m-au frământat mai întâi pe mine, și acum, după cum văd, și pe tine.

    Biserica căreia îi aparținem amândoi, frate, este Casa noastră Părintească și duhovnicească, iar Stăpânul ei este doar Domnul nostru Iisus. De aceea Sfânta noastră Biserică se numește «Biserica lui Hristos». Acest lucru nu trebuie să-l uite niciunul dintre noi.

    Așadar, nimeni, dar nimeni, oricât de înaltă poziție ar avea în sfânta noastră Biserică, nu are dreptul să se poziționeze deasupra, să modifice sau să schimbe canoanele duhovnicești scrise, care determină cursul ei spiritual pașnic în lume.

    Conducătorii ecleziastici care au făcut acest lucru, ademeniți fie de concepții greșite, fie de liderii politici oficiali, fie din încrederea de sine arogantă în puterea bisericească pe care o dețineau, au provocat schisme și erezii și au fost caracterizați de Sfânta noastră Biserică fie schismatici, fie eretici. Istoria noastră bisericească este în această privință un martor incontestabil.

    Fratele meu, tu, ca teolog, cu siguranță cunoști lucrurile acestea și înțelegi gravitatea situației.

    Sincer să fiu, mă bucur că sesizezi, la fel ca și mine, și alte lucruri la fel de importante, care, pot să afirm cu certitudine, ne vor ajuta să înțelegem mai bine și să înfruntăm cu mai mult discernământ și înțelepciune tulburările duhovnicești care preocupă în acest moment sfânta noastră Biserică.

    Mulți lideri politici înșelători, la ordinul «pentarhiei întunericului», care conduce în acest moment planeta, exercită o presiune uriașă asupra conducătorilor ecleziastici din vârf pentru a accepta și, în cele din urmă, a adopta decizii contrare voinței lui Dumnezeu, în numele așa numitului progres şi al convieţuirii armonioase a popoarelor.

    Deci, așa cum Lucifer i-a înșelat cândva pe Eva și pe Adam, ca să-i împlinească voia satanică, la fel acum încearcă să înșele însăși Biserica, și să provoace cea mai mare vătămare spirituală.

    Într-adevăr, există o catastrofă mai mare decât să ne războim noi înșine cu propria noastră Biserică?

Ce [ne] îndeamnă buna-socotință?

          •   Să părăsim Sfânta noastră Biserică, Casa lui Dumnezeu, a Părintelui nostru, sau

          •   să reacționăm cu prudență și înțelepciune față de toți acești conducători ispitiți și naivi care, de multe ori fără să vrea, sau orbiți de egoismul lor, creează vătămare Sfintei noastre Biserici, care este exclusiv a Domnului nostru Iisus Hristos?

    Personal, prefer să fiu în Sfânta mea Biserică și să activez toate acele arme duhovnicești, precum postul și rugăciunea, care îi vor ajuta, pe de o parte, pe liderii noștri spirituali să vadă adevărul și să se pocăiască și, pe de altă parte, să-L facă pe Domnul nostru să intervină, pentru a salva în modul în care El știe, Sfânta noastră Biserică.

    Cred, fratele meu, că Satana s-ar bucura mult, dacă ar vedea oameni cu spirit atât de puternic și curajos, precum al Sfinției tale, renunțând la lupta duhovnicească și la dreptul lor legitim de a-și apăra «Casa lor Părintească», adică «Sfânta noastră Biserică», părăsind-o pe Ea.

    Sunt sigur că rămânând cu credință și curaj în Sfânta noastră Biserică, și din mijlocul ei conștientinzându-i cu smerenie și frică de Dumnezeu pe conducătorii noștri, este cel mai bun, cel mai înțelept și mai prudent mod, dar și cel mai dureros pentru zădărnicirea planurilor viclene ale Satanei.

    Niciodată n-ar trebui să părăsim cu ușurință Sfânta noastră Biserică, chiar dacă unii dintre conducătorii noștri bisericești, într-o anumită perioadă de timp, fac greșeala de a uzurpa sau de a-și însuși puterea adevăratului Stăpân, Care este Dumnezeu, și încalcă canoanele scrise de Sfinții Părinți.

    Când, prin îngrădire, părăsim Biserica, dăm oricui prilejul de a ne considera străini de Biserica noastră, fără să avem niciun drept în Ea.

    De asemenea, aș dori să-ți amintesc două lucruri fundamentale pe care nu trebuie niciodată să le uităm:

       •   Fără Arhiereu și succesiune apostolică nu există Biserică!

       •   În sfânta noastră Biserică sunt mulți Arhierei evlavioși, care strălucesc ca diamantele, în care ne putem încrede și pe care îi putem urma, dar sunt și câțiva Arhierei neevlavioși, care joacă rolul lui Iuda. Pe aceștia trebuie să-i evităm.

    De aceea cred că este mai mult decât un act de curaj, ca atunci când vedem pe cineva uzurpând sau furându-ne casa, în loc să acceptăm și să părăsim moștenirea, să rămânem statornici și curajoși, și să strigăm tuturor că Biserica este casa noastră, casa lui Dumnezeu, a Tatălui nostru, și că nimeni nu are dreptul să facă ce vrea în Ea.

    Cred că numai așa, vom putea ridica probleme într-un mod pozitiv, determinând pe oricare conducător nesăbuit sau rătăcit, să-și revină, și totodată, și noi, copiii lui Hristos, să nu fim lipsiți de darurile cerești ale Harului divin, care izvorăsc din Sfânta noastră Biserică.

    Nădăjduiesc că aceste gânduri ale mele te vor ajuta să cugeți cu mai multă prudență și înțelepciune, dacă trebui sau nu, să te îndepărtezi de sfânta noastră Biserică.

    Îl rog pe Bunul Dumnezeu, Părintele nostru, să-ți umple inima nobilă și curajoasă cu harul Duhului Adevărului și al Înțelepciunii Sale.

   Cu dragoste din inimă, smeritul tău frate în Hristos!

Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre:

Rumble:
https://rumble.com/user/ManastireaSfantuluiApostolFilipAdamclisi

YouTube:
https://youtube.com/channel/UCGAmk-lJklHuz8GkRid_UGQ

Facebook:
https://www.facebook.com/SfApFilipAdamclisi/

Blogger:
https://manastireasfantulapostolfilip.blogspot.com/?m=1