duminică, 27 noiembrie 2022

Sfântul Nectarie, un înger pe Pământ - Predica Părintelui Elpidie la Sărbătoarea Sfântului Nectarie din 09.11.2022

                         
      

    Venind aici, mă gândeam la acest mare sfânt. Dintre atâtea cântări frumoase scrise pentru el, există în troparul său ceva foarte important: «ce s-a arătat în vremurile din urmă». Ce înseamna asta? Acesta care s-a arătat în vremurile din urmă, în ultimii ani. Și de fapt, mă gândeam la măreția acestui om care a venit ca om, dar a trăit ca un înger. A venit ca un om și a trăit ca un înger!

Sfântul Nectarie al «vremurilor din urmă» ne arată modul cum să trăim în anii din urmă, ai lui Antihrist

    Sfântul Nectarie și sărbătoarea lui, a fost în anii precedenți o simplă sărbătoare, ca a tuturor Sfinților. Dar acum, în acești ani pe care îi trăim, nu este o simplă sărbătoare. Este o sărbătoare tipar a ceea ce vom trăi, a ceea ce vom vedea, a ceea ce noi preoții va trebui să înțelegem în ultimii ani pe care îi trăim. Al «vremurilor din urmă arătat» Sfântul Nectarie, ne arată modul în care ar trebui să trăim în anii din urmă, ai Antihristului.

    De ce spun asta?! Pentru că acest flăcău, acest unic voinic al anilor din urmă, Nectarie, deși părea în fața tuturor a fi un bărbat matur, era la inimă un copil mic. Un copil mic care era plăcut lui Dumnezeu. Era acest copil care a înțeles, ceea ce a spus Hristos: «De nu veți deveni precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Mea».

    Nectarie toată viața lui nu a fost un om mare, ci a fost un mic copil. L-a adorat în copilărie, așa cum pruncul își adoră mama, așa L-a adorat ca prunc pe Dumnezeul său iubit. Precum un copil credincios ascultă de mama și de tatăl său și nu face nimic fără ea și fără el, tatăl său, la fel și acest Sfânt nu a făcut nimic, dacă nu știa că este plăcut adevăratei Mamei și Tatălui său, care este însuși Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu pentru noi toți este Mamă și Tată. Tată, ca să ne protejeze și să ne îndrume și Mamă ca să ne umple cu afecțiunea și tandrețea ei. Este cele două împreună, un întreg.

    Acest Sfânt L-a trăit pe Dumnezeu atât de mult în inima lui, încât a devenit precum apa cu vinul. Așa cum apa se amestecă cu vinul și se pierde și apoi devine un întreg, unul. A fost o picătură, o picătură de rouă a anilor de pe urmă, care a căzut în vastul ocean al iubirii și milei infinite a lui Dumnezeu și a devenit unul cu El.

Martiriu mai mare ca cel a Mucenicilor!

    Viața lui nu a fost altceva decât să ne amintească ce înseamnă iubirea puternică, pentru că asta a fost Sfântul Nectarie. Iubire puternică față de Dumnezeu. A fost (a avut) o încredere neclintită în Dumnezeu. Nu era ca noi, care uneori suntem cu Dumnezeu și alteori departe de El. Și în al treilea rând, a fost (a făcut) un sacrificiu total. Un sacrificiu care nu are nicio legătură cu martiriile vechilor Mucenici, cei care s-au jertfit în Colosseum, precum micuții noștri Sfinți, Elpida, Agapi, Pisti, Ecaterina, Marina, Irina, Cristina. Toți [acești Sfinți] s-au sacrificat, dar cum? Prin harul Duhului Sfânt au avut puterea de a se jertfi.

    Noi astăzi, dacă ne tăiem puțin la mână, dacă pățim ceva la picior, urlăm de durere, alergăm la doctori. Dar lor le-au făcut atâtea martiriaje, pe care nu ar fi putut să le suporte dacă nu ar fi fost Duhul Sfânt să-i acopere și să înlăture durerile, căci lui Dumnezeu i-a fost de ajuns ceea ce I-au dat Mucenicii, adică dragoste absolută, încredere, Căruia I-au dat inimile lor să o sacrifice pentru El.

    Dar Sfântul Nectarie a suferit un astfel de martiraj pe care nimeni nu și-l poate imagina. Era [un martiraj] superior de cel al vechilor Martiri. De ce?! Ca să-ți tai ego-ul tău, să te batjocorească și tu să ierți, să suferi chiar din partea colaboratorilor Duhului Sfânt, care sunt preoții!

    Ce credeți că sunt preoții și arhiereii? Colaboratori ai Duhului Sfânt în lucrarea lui Iisus pentru mântuirea sufletelor. Dar foarte mulți dintre ei știți de multe ori ce fac?! În loc să-i imite pe sfinții arhiereii, ei îi imită pe marii preoți ai Evreilor! Și cei care L-au răstignit pe Hristos, au fost arhierei. Arhierei ai Evreilor. Erau învățătorii Evreilor, Cărturarii și Fariseii.

    Știți ce înseamnă, să fii izgonit din propria ta biserică unde slujești și să se strige înjurături, hule și obscenități împotriva unui sfânt ierarh și acela să ierte? Voi aveți curajul să o faceți? Uneori prietena ta sau vecinul tău sau altcineva, dacă spune despre tine un mic cuvânt, iei foc. Apelați adeseori la tribunale, pe lângă faptul că deveniți dușmani înverșunați și spuneți: «nici la mormântul meu să nu vii». Și voi credeți că sunteți creștine și nu ați înțeles că urmați diavolului în ceea ce vă spune. Demonul asta spune: «Nu iubi! Fii egoist! Fii puternic! Nu accepta nimic! Să-i blestemi pe alții!». Asta nu facem?! Și noi credem că suntem creștini.

         • Creștin care blestemă,

         • creștin care se ia de alții și le face rău,

         • creștin care calomniază,

         creștin care minte,

    aveți impresia că este creștin ?!

    Noi de ce ne numim creștini? Pentru că avem un epitet care aparține lui Hristos. Așa cum spunem familia lui cutare? Numele de familie este cel care unește toți membrii familiei, pe tată, pe mamă, pe copii. Nu-i așa?! Deci noi din care familie aparținem? Din familia lui satana, care ne pune să facem o mie de lucruri rele fără [să avem] regrete, sau în familia lui Hristos, care ne cere să fim simpli, smeriți, iertători, milostivi?

Un înger pământesc!

    Vreau să înțelegeți că acest înger, pentru că a venit pe pământ ca un înger. Ca un înger s-a făcut preot, ca un înger s-a făcut dascăl, ca un înger s-a făcut catehet, ca un înger a predat, ca un înger a scris. De aceea, în trecerea [vieții] Sfântului Nectarie, îngerii l-au însoțit mereu. Nu doar ca să admire un om care se lupta puternic, ci să-l admire pe camaradul lor pământesc, al lor co-înger pământesc!

     A fost un co-înger pământesc, de aceea îngerii din Rai au admirat îngerul lor de pe pământ. Acesta a fost Sfântul Nectarie. Era un înger pe pământ!

Modelul nostru în anii din urmă în care trăim

    Cei care îl iubesc și cei care îl adoră trebuie să se gândească la un lucru, că trebuie să îi semene.

    Noi, preoții, trebuie să încetăm să fim naivi, pentru că în anii din urmă care urmează, să nu credeți că aceleași fenomene care s-au întâmplat atunci cu Hristos și cu arhiereii nu se vor mai repeta. Pe Hristos nu l-au răstignit arhiereii? Arhiereii ÎL vor răstigni din nou în anii din urmă.

    Când Antihrist va veni și va intra în Biserica lui Dumnezeu, ca un așa-zis dumnezeu, împreună cu Profetul Mincinos, care va fi conducătorul Bisericii, atunci Sfântul Nectarie va fi modelul nostru.

    Atunci să ne gândim la ce a făcut Sfântul Nectarie, ca să știm ce trebuie să facem și noi, ca să rămânem statornici în credința noastră, toleranți la războiul satanei dus prin ierarhia clericilor și a arhiereilor. Să avem în minte că, chiar dacă suntem calomniați și persecutați, vom ști un lucru, că, conducătorul nostru de aici a fost un alt înger, Nectarie.

    Sfântul Nectarie va fi alături de Arhanghelul Mihail și mari arhierei, precum [Sfântul] Gură de Aur (Hrisostom) și [Sfântul] Vasile, vor fi co-îngerii noștri și modelele noastre în anii din urmă pe care îi trăim.

Antihrist vine și noi ... dormim!

    Va veni momentul, și să nu credeți că este prea departe, când totul în Biserică se va denatura. Icoanele vor fi demolate! Crucea va fi interzisă! Veșmintele [preoțești] așa cum le știți, nu vor mai exista!

    O altă Biserică mondială, a lui Antihrist, va uni chiar și păgânii! Adică în cadrul Bisericii nu vor fi doar Biserici creștine, confesiuni creștine, precum Catolici, Protestanți, Anglicani. Nu îi va uni doar pe aceștia. Nu. Antihrist având conducător pe Profetul Mincinos, va uni grupurile religioase din toată lumea! De aceea viitoarele mari biserici care se vor construi, vor fi pentru multiple evenimente liturgice al tuturor confesiunilor și al tuturor devierilor religioase.

    Ceea ce vă spun se vor întâmpla. Eu nu știu ce voi apuca să văd, să vadă ochii mei, dar ai voștri cu siguranță vor vedea. De ce?! Antihrist vine fugind (vine în curând) și noi dormim! Acela ne pune să facem o mie de prostii și noi încă sforăim! De ce sforăim? Pentru că am pierdut baza, puterea familiei creștine, care este mama!

Ce înseamnă mama și adevăratul duh matern

    Știți ce înseamnă mamă? Mamă, dragii mei, înseamnă Dumnezeu! Dacă Dumnezeu ar avea alt nume, L-am numi Mamă. Ca pe o Mamă ÎL simt și toți sfinții. De aceea, cei care ÎL iubim pe Dumnezeu, ne vrea Dumnezeu să devenim mame mondiale!

    Să devină fiecare arhiereu sfânt, așa cum a fost Nectarie. Dar și preoții să devină mame universale, care să iubească pe fiecare persoană, pentru ca, cu milostivirea lor să-i apropie [pe oameni] de Hristos. Rolul preotului și al arhiereului este de a fi o mamă universală (mondială). Mama [întregii] lumi! Înțelegeți ceea ce vă spun?

    Dar cum vor deveni aceia mame universale, când voi, femeile, care din fire aveți instinctul matern, nu sunteți mame nici măcar pentru copiii voștri? Nici măcar nu sunteți mame pentru copiii voștri! De ce spun asta? Pentru că puteți plânge, puteți fi îngrijorate pentru copilul vostru, dar pentru un copil străin nu sunteți îngrijorate. Strigați «Copilul meu!», în timp ce o mamă adevărată îi iubește pe toți copiii lumii: atât pe copiii vecinei ei, cât și pe copiii prietenelor ei și pe toți copiii, ca pe copii ai ei. Asta înseamnă adevăratul duh matern! Acum a devenit ceva personal. De aceea, de multe ori, oare se mai deosebesc mamele, de pisici și căței? Și pisicile își iubesc pisoii. Și cățelușele își iubesc micuții. Așa suntem? Nu. Noi creștinii și în special voi, mamele creștine, trebuie să fim mame universale, să iubim pe toată lumea! Atunci veți fi cu Dumnezeu. Atunci veți fi copiii lui Iisus. Atunci veți fi creștini cu epitetul (numele de familie) Sfintei Familii pe care o reprezentăm. Familia creștină, în care Hristos este Tatăl și noi suntem copilașii creștini, creștinii.

Iisus se jertfește ca o Mamă pentru copiii Săi

    Așadar, știți ce înseamnă acest termen: «creștini»? Această liturghie, care se ține astăzi în numele Sfântului Nectarie, este de fapt făcută în numele lui Iisus. Știi cine se jertfește? Cine se jertfește? Însuși Iisus. Dar cum se sacrifică? Nimeni nu face un sacrificiu. Nici măcar bărbatul pentru soția lui, de aceea avem divorțuri. Nici măcar fratele pentru sora lui, de aceea se distanțează. Nici măcar prietenul pentru prietenul său. Știți doar cine se sacrifică cu adevărat? Doar mama pentru copilul ei. Ceea ce spun este un neadevăr? Doar mama se poate sacrifica.

    De aceea, Iisus a venit ca o Mamă să se jertfească pentru copiii Săi. Înțelegeți? Dar ceea ce El vrea ca noi să-I oferim, este pur și simplu să acceptăm acest titlu minunat al dulceței, al tandreții și al afecțiunii, care este Iisus. Adică Iisus să devină pentru fiecare dintre noi Mamă și Tată și Prieten și Frate. Ați înțeles?

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirile Sfântului Nectarie,

vă va învăța cum să-L iubiți pe Iisus

    Astăzi voi mamelor, care sunteți aici, să începeți să faceți asta. Rugați-l pe Sfântul Nectarie, să vă ia de mânuță, ca să mergeți la cea mai dulce Mamă din lume, care este Preasfânta Născătoare.

    Încă nu am înțeles măreția teologiei pe care Biserica în ansamblu a pus-o în micile noastre bisericuțe, acelea zidite din pietre. Când intrăm în biserică, mereu ÎL vedem în partea dreaptă pe Hristos ca Mesia, ca Mântuitor, ca Învățător. Dar, în partea stângă ce este mereu? Icoana Preasfintei Fecioare ca o mamă ținând pe cine? Pe pruncul ei Iisus. Cum ÎL striga? Spuneți-mi, cum ÎL numea?

    -Nu știți cum îi striga Mama pe Fiul ei?

    -Fiul meu.

    -Spuneți cu voce tare.

    -Fiul meu!

    -«Fiul meu». De aceea, când a venit timpul ca Iisus să-i ia duhul, ce a spus? «Și Tu, Fiul și Dumnezeu meu, primește duhul meu».

    Dar care a fost cuvântul pe care l-a spus de sute de ori în timpul vieții sale? «Fiul meu». Și când L-a văzut sus pe cruce, cum L-a strigat? L-a strigat: «Fiul meu».

    Dar Acela de sus de pe Cruce ne privea pe noi toți, pe toată lumea. Îi vedea pe Ucenicii Săi, dintre care unul ÎL trădase, altul ÎL lepădase, iar ceilalți Îl părăsiseră. Vedea toată această lume cărora le-a făcut minuni, pe care i-a vindecat, pe care i-a făcut sănătoși, a vindecat bolile, a alungat lepra, a înviat morții. Toți aceștia unde erau? Atât de nerecunoscători sunt oamenii față de Binefăcător?

    -Doar cine a stat tot timpul sub Cruce?

    -Mama lui.

    -Doar Mama Lui. Deci înțelegeți ce înseamnă asta? Cum ar trebui să stai sub crucea Lui, dacă Îl iubești cu adevărat? Ca o mamă!

    Și totuși am uitat să-L iubim pe acest prunc Iisus ca mame. Noi ne închinăm Lui numai ca  Dumnezeu. Și totuși Preasfânta Fecioară L-a numit «Fiul Meu și Dumnezeul Meu». Acesta este secretul.

    Sfântul Nectarie nu L-a iubit pe Iisus doar ca Dumnezeu al său, ci L-a iubit și ca pe ceva cu mult mai mult.

       • Era Omul lui!

       • Era Iubirea lui!

       • Era Prietenul lui!

       • Era Fratele lui!

    Dar și altceva: iubea Crăciunul (Nașterea lui Hristos)

*** În limba greacă cuvântul «Hristougenna» (Crăciun) este compus din «genna» care înseamnă «naștere» și «Hristou» care înseamnă «Hristos».

«Trăiți Crăciunul (Nașterea lui Hristos) veșnic»

    Cineva m-a întrebat ieri, mai exact acum câteva zile:

    «Părinte, cum să-L sărbătoresc pe Hristos?»

    «Dacă vrei să te bucuri de statutul tău creștin și să savurezi duhul lui Dumnezeu în inima, mintea și sufletul tău, învață ce înseamnă veșnicul Crăciun».

    Două [mari] sărbători avem noi creștinii, Paștele și Crăciunul. De Paște, [Iisus] ca adult, este Mesia, Îndrumătorul, Catihetul, Cel care a venit ca Dumnezeu să ne mântuiască și să ne învețe. De aceea mereu ține [în mână] Sfânta Evanghelie. Când intrați și ÎL săruți pe Hristos, veți vedea că  ține mereu Sfânta Sa Evanghelie, pentru că a venit ca Învățător. Și noi așa ÎL iubim, ÎL respectăm.

    Dar nimeni nu-L poate iubi foarte mult, dacă nu trăiește în el însuși veșnicul Crăciun (Nașterea lui Hristos). Să-l trăiască pe Iisus ca pe ceva al lui. Ca ceva unic a lui. Să meargă împreună cu păstorii, să meargă acolo la Betleem, să-L îmbrățișeze, să-L sărute, să-L ia în brațe, și Acela să-l privească și ca Prunc, să zâmbească fiecărui suflet.

    Spuneți-mi ceva, putea cineva să plângă mai mult și să verse mai multe lacrimi decât Maica Sa sub cruce? Și [Sfântul] Ioan Teologul era acolo ca prieten al Lui, ca frate al Lui. ÎL iubea foarte mult.

    -Dar, avea aceeași durere ca și Mama Lui?

    -Nu.

    -Avea aceeași neliniște ca și mama lui?

    -Nu.

    -Avea aceeași adorație, aceeași durere, același plânset? Nu.

    Când un copil pățește ceva, inima mamei se sfâșie. Nu-i așa? Acest lucru se întâmpla cu Maica Domnului. Ați văzut să se sfâșie inima altcuiva?

    Înțelegeți de ce, dacă vrei să-L cunoști pe Iisus și să-L iubești din toată inima ta și să-L accepți ca Mesia, ca Împăratul și Călăuzitorul tău, trebuie mai întâi să-L iubești ca Prunc al tău?

    Pentru că abia atunci vei experimenta tandrețea și afecțiunea duhului de mamă. Atunci ÎL vei simți ca pe al tău, așa cum un tată își simte copilul, așa cum o mamă își simte copilul. Atunci, când ÎL vei vedea pe cruce, atunci și inima ta se va sfâșia, pentru că nu a fost sacrificat un străin, un prieten, o cunoștință, ci a fost jertfit Cel pe care l-ai adorat ca pe propriul tău Prunc iubit. Și știi foarte bine că ești nevrednic să iubești un astfel de Prunc. Dar orice mamă poate spune asta.

    Am simțit acest lucru când odată, o mamă mi-a spus:

    «Părinte, sunt atât de fericită că Dumnezeu mi-a dăruit acest prunc». Ea născuse. La 40 de zile de la naștere am întâlnit-o. Atunci urma să facem slujba de Îmbisericire și citirea Moliftei la 40 de zile. «Sunt atât de fericită, deși nu sunt vrednică să țin în brațe acest prunc nevinovat».

    Și vouă să nu vă fie teamă să-L numiți «Fiul Meu». Să nu credeți că suntem vrednici. Suntem nevrednici. Suntem cei mai răi oameni din lume, sau aveți o idee mai bună despre voi? Suntem cei mai răi oameni din lume! Dar orice ar fi, mama...

    Odată am auzit o femeie care a venit la spovedanie... și aceasta era prostituată. Se vindea pe sine des. La un moment dat, s-a întâmplat să nască un copil. Își adora copilul și plângea, plângea!

     «Părinte, îmi țin copilul în brațe și plâng. Mă gândesc la greșelile și păcatele mele. Dar acest prunc este viața mea! Este bucuria mea! Este dragostea mea! Dacă se întâmplă ceva cu acest prunc, eu sunt terminată.»

    O femeie desfrânată! Oare noi nu suntem la fel? Uitați-vă la câte greșeli facem. Oare acea femeie desfrânată a încetat să-și mai iubească copilul, să-l iubească mai puțin decât îți iubești tu copilul?

    Duhul matern are putere!

«Deveniți mame ale pruncului Iisus»

    Astăzi la sărbătoarea Sfântului Nectarie vă invit pe voi femeile să deveniți mame dulci. Mame a Lui Iisus pline de tandrețe. Și să simțiți că sunteți nevrednice, cele mai rele femei din lume, dar de acum Acesta să fie pruncul vostru. Să-L urmați pe Acest prunc. Să vreți să auziți ce are de spus Acest prunc. Atunci viața voastră se va schimba. Datorită acestui Prunc, viața voastră se va schimba, pentru că acest Bebeluș vă va învăța să nu spuneți cuvinte inutile. Să nu fiți răutăcioase.

    Nu se poate să ții [în brațe] cel mai inocent Bebeluș din lume și să fiți răutăcioase. Nu puteți să-L țineți pe acest Prunc și gura voastră să scoată otrăvuri de judecată, calomnie și o mie de alte lucruri. Nu puteți să-L țineți pe acest Prunc și să-i dați dragoste maternă și, în același timp, să vă lăsați inima să aibă răutate, invidie, ură față de ceilalți oameni. Este posibil acest lucru? Spuneți-mi. Se poate?

    -Nu.

    -Nu se poate. Așa că gândiți-vă la toate aceste [lucruri spuse] astăzi.

Un preot Îl vede pe Iisus ca Prunc la Sfânta Liturghie!

    Și pentru acest Prunc, astăzi după predică, preotul va continua Sfânta Liturghie, pentru că acum acest Prunc se va jertfi. Iar după aceea, cei care vor veni să se împărtășească, ÎL vor primi chiar pe micul Prunc care s-a jertfit pentru noi!

    Un om sfânt (un preot sfânt) când s-a dus să slujească, a văzut în timpul Sfintei Liturghii un mic Bebeluș care îl îmbrățișa. Își punea mânuțele în jurul gâtului lui și se apleca așa pe umărul lui. Și acela (părintele) ÎL striga: «Bebelușul (Pruncul) meu». Știa că era Iisus și simțea inima Lui bătând cu adorație de parcă i-ar fi spus: «Vreau să Mă iubești. Să Mă iubești! Ca Prunc, nu vreau nimic altceva. Doar să Mă iubești». Și spunea, că i-a văzut mânuțele Lui care erau rănite, aveau acele urme de răni. Iar preotul nu a mai spus nimic altceva decât: «Vreau doar să Te iubesc, Împăratul meu. Nimic altceva». Pentru că Pruncul i-a cerut doar iubire.

     Ați văzut vreodată vreun prunc cerând altceva de la mama lui? Cere altceva? Nimic altceva. Doar îmbrățișarea ei îi cere.

Cea mai frumoasă urare la sărbătoarea Sfântului Nectarie

    Așa că astăzi, dacă vreți ca această zi să fie importantă pentru voi, schimbați-vă viața. Deveniți mamele micuțului Iisus, care va veni în curând, în acest Crăciun, ca să se nască din nou. Un prilej pentru voi de a spune: «Dumnezeul meu, de astăzi, învrednicește-ne să trăim veșnic Crăciunul (Nașterea Lui Hristos)”.

    Cea mai frumoasă urare pe care i-aș putea zice cuiva este: «Trăiește prietene al meu, trăiește draga mea fiica, veșnicul Crăciun. Cu alte cuvinte, să ai mereu acest Bebeluș (Prunc) în brațele tale. Și să știi că El este nu numai Fiul tău, ci și Dumnezeu tău. Adoră-L ca pe Dumnezeul tău și adoră-L ca pe Fiul tău. E același lucru. Să se unească două adorări (slăviri), a trupului și a sufletului, către Fiul tău și Dumnezeul tău».

    Atunci va începe marele zbor al vulturului. Atunci veți deveni vulturițe, dragele noastre mame. Vulturițe! Nu canarițe, care veți fi închise într-o cușcă, pentru că asta ne-a făcut satana, mici canari. Ne-au închis într-o cușcă și se joacă cu noi. Râd de noi. Asta vreți să fiți? Canari de cușcă sau vulturi de munte? Spuneți-mi ce vreți? Spuneți-mi.

    -Vulturi.

    -Dacă vreți vulturi, începeți de acum. Țineți Vulturașul vostru, Pruncul Iisus în brațe și spuneți:

    «Împreună cu Tine, Iisuse al meu, care ești vulturașul, vom zbura sus pe culmile munților sfințeniei și a slăvirii lui Dumnezeu, precum a făcut Sfântul Nectarie».

    Și îmi doresc ca binecuvântarea sa smerită (a Sfântului Nectarie), pentru că a fost mereu smerit, să se răspândească în inimile voastre. Și așa să plecăm, cu harul Duhului Sfânt, căruia i s-a dat autoritatea de a-l transmite tuturor acelor credincioși care îl vor iubi, dar vor avea și râvnă pentru Dumnezeul său, pentru că a trăit mereu așa, cu râvna către Iisus, de a fi mereu unul [cu El].

    V-o doresc tuturor. Amin.

Bun venit celor ce vizionați canalul Mănăstirii Sfântului Apostol Filip !

    Prin postările pe care le face mănăstirea noastră, nădăjduim să vă bucurăm şi să vă înâlțăm sufletele, aducând faptele şi cuvintele părinților duhovniceşti în fața ochilor voştri şi în inimile voastre.

    Vă invităm să urmăriți și alte postări ale Mănăstirii Sfântul Apostol Filip-Adamclisi, pe conturile noastre:

    Rumble:
https://rumble.com/user/ManastireaSfantuluiApostolFilipAdamclisi
    YouTube:
https://youtube.com/channel/UCGAmk-lJklHuz8GkRid_UGQ
    Facebook:
https://www.facebook.com/SfApFilipAdamclisi/
    Blogger:
https://manastireasfantulapostolfilip.blogspot.com/?m=1


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu